NONĂ², none, s. f. (În Evul Mediu) Prestație față de stăpânul feudal, care reprezenta a noua parte din produsele obținute de țăran. – Din lat. nona.

nonă³ sf [At: ȘINCAI, HR. III, 82/14 / Pl: ~ne / E: lat nona] (Mpl) Impozit funciar, reprezentând a noua parte din recolta țăranului, plătit în Transilvania în Evul Mediu.

NONĂ², none, s. f. Prestație față de stăpânul feudal, care reprezenta a noua parte din produsele obținute de țăran. – Din lat. nona.

NONĂ² s. f. 1. a noua oră a zilei în vechea Romă (numărată după orele 6 dimineața, ora 15 actuală). 2. prestație față de stăpânul feudal, a noua parte din produsele obținute de țăran. 3. (rel.) a patra oră canonică minoră, ora 15. ◊ rugăciune care se recită la această oră. 4. (muz.) interval de nouă trepte (o secundă peste octavă); treapta a noua de la o treaptă dată. 5. strofă din nouă versuri. (< lat. nona, it. nono)

nonă s. f., g.-d. art. nonei; pl. none

nonă s. f., g.-d. art. nonei; pl. none

nonă (interval muzical, prestație în feudalism, denumire în calendarul roman) s. f., g.-d. art. nonei; pl. none