4 definiții pentru nonbeligerant (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

nonbeligerant, ~ă[1] sm, a [At: DN3 / Pl: ~nți, ~e / E: fr non-belligérant] 1-2 (Țară, putere etc.) care nu ia parte la război. corectată

  1. În original, incorect: sn, a LauraGellner

NONBELIGERÁNT, -Ă adj., s.m. (Țară, putere) care nu ia parte la război. [Cf. fr. non-belligérant].

NONBELIGERÁNT, -Ă adj., s. m. (țară) care nu ia parte la război. (< fr. non-belligérant)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nonbeligeránt s. m., pl. nonbeligeránți; f. sg. nonbeligerántă, pl. nonbeligeránte

Intrare: nonbeligerant (s.m.)
nonbeligerant substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nonbeligerant
  • nonbeligerantul
  • nonbeligerantu‑
plural
  • nonbeligeranți
  • nonbeligeranții
genitiv-dativ singular
  • nonbeligerant
  • nonbeligerantului
plural
  • nonbeligeranți
  • nonbeligeranților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)