nomă¹ sf [At: BIANU, D. S. / Pl: ~me / E: fr noma] 1 Stomatită cangrenoasă care apare, mai ales la copiii subalimentați și la oamenii slăbiți, în urma unor boli infecțioase, fiind însoțită de febră și de diaree. 2 Rană cangrenoasă pe mucoasa cavității bucale, care apare la unele animale (câini, pisici) și care distruge gingiile, limba și chiar oasele.

NOMĂ¹ s.f. Cangrenă a unei mucoase, din care se scurge un lichid cu miros neplăcut. [< fr. noma, cf. gr. nomein – a roade].

NOMĂ¹ s. f. cangrenă a unei mucoase, din care se scurge un lichid cu miros neplăcut. (< fr. noma)

nomă s. f., g.-d. art. nomei; pl. nome

nomă s. f., g.-d. art. nomei; pl. nome

nomă (boală, diviziune administrativă) s. f., g.-d. art. nomei; pl. nome

NÓMĂ¹ (< fr.; gr. nome „devorare”) s. f. (MED.) Stomatită gangrenoasă, care începe de obicei în membrana mucoasă de la colțul gurii și apoi cuprinde rapid întreaga grosime a buzelor și a feței, ducând la necroze tisulare. Se observă de obicei la copiii subnutriți și la adulții debilitați.