noiță¹ ain [At: REV. CRIT. III, 162 / E: nou(ă) + -iță] (Reg; îe) Nouă de ~ Foarte nou.

noiță² sf [At: TDRG / Pl: ~țe, (reg) ~ți / E: nou + -iță] 1 Pată mică, de obicei ca o alună albă, care apare pe unghiile degetelor de la mână. 2 (Rar; pex) Semn făcut anume pe unghiile de la mână.

NOIȚĂ, noițe, s. f. Dungă subțire albă, care apare uneori pe unghiile degetelor de la mînă.

NOIȚĂ ~e f. Pată mică de culoare albă, care apare uneori pe suprafața unghiilor de la mână. [Sil. no-i-] /nou + suf. ~iță

noiță f. semn alb pe unghie. [Tras din nou; lit. semn nou].

noíță f., pl. e (d noŭ). Mică pată albă care apare pe unghiĭ și despre care poporu crede că prezice că-țĭ veĭ cumpăra ceva noŭ (haĭne, încălțăminte).

noiță s. f., g.-d. art. noiței; pl. noițe

noiță s. f., g.-d. art. noiței; pl. noițe

noiță s. f., g.-d. art. noiței; pl. noițe

noiță (noițe), s. f. – Albeață, pată albă (la unghii). Lat. nŏvῑtia, de unde și venet. novitso, nuis (REW 5970); relația cu nou, întrevăzută deja de Philippide, Principii, 147 (cf. Tiktin), este doar indirectă. Der. din sl. nogŭtĭ „unghie” (Cihac, II, 217) sau din lat. nubes, cu suf. -iță (Giuglea, LL, II, 48) e mai puțin convingătoare.

noiță adj. f. (reg.; în expr.) nouă de noiță = foarte nou, nou-nouț.