noi² ssp [At: PAMFILE, B. 13 / E: nct] (Reg) 1 (În supersitiții; șîs ~ de pădure sau ~ cu leac) Cenușă, cărbuni, bucăți de frunză etc. care intră, de obicei în număr de nouă în compoziția unor leacuri. 2 (Șîs ~ de apă) Rouă. 3 (Pex) Picături de apă care cad de pe roata morii, când se învârtește Si: (reg) zori. 4 (În superstiții; îe) A lua ~ A aduna apă neîncepută pentru a o folosi în descântece și la leacuri. 5 (Îe) A fi luat ~ A tăcea chitic. 6 (Îae) A se îmbolnăvi de reumatism.

noi¹ s. pl. (reg.) 1. (în superstiții) cenușă, cărbuni, frunze etc. (nouă elemente), care intră în compoziția unor leacuri băbești. 2. (urmat de determinarea „de apă”) rouă; zori. 3. (în expr.) a lua noi = a lua apă neîncepută pentru descântece și leacuri băbești; a fi luat noi = a nu spune nimic, a tăcea chitic; a se îmbolnăvi de reumatism.

noi, s.n. – (reg.; înv.; mag.) 1. Picuri de rouă. 2. Stropi de apă de pe roata morii; ziori. Termenul s-a conservat doar în incantațiile descântecelor și în practicile magice. Mai are sensul de „apă neîncepută”. Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei în expr. am strâns noi = am descântat stingând cărbuni (Grai. rom., 2000; Plăiuț). – Et. nec. (MDA); probabil în relație cu lat. novus „nou, tânăr, proaspăt” > rom. nou, cu același sens.