noiță² sf [At: TDRG / Pl: ~țe, (reg) ~ți / E: nou + -iță] 1 Pată mică, de obicei ca o alună albă, care apare pe unghiile degetelor de la mână. 2 (Rar; pex) Semn făcut anume pe unghiile de la mână.

noiță¹ ain [At: REV. CRIT. III, 162 / E: nou(ă) + -iță] (Reg; îe) Nouă de ~ Foarte nou.

NOIȚĂ (pl. -țe) sf. Semn alb, pată mică albă pe unghie: cînd ai noițe pe unghii, ai să te înnoești cu ceva (GOR.); noițele de pe unghii sînt semne de noroc (GOR.).

NOIȚĂ, noițe, s. f. Dungă subțire albă, care apare uneori pe unghiile degetelor de la mînă.

NOIȚĂ ~e f. Pată mică de culoare albă, care apare uneori pe suprafața unghiilor de la mână. [Sil. no-i-] /nou + suf. ~iță

noiță f. semn alb pe unghie. [Tras din nou; lit. semn nou].

noíță f., pl. e (d noŭ). Mică pată albă care apare pe unghiĭ și despre care poporu crede că prezice că-țĭ veĭ cumpăra ceva noŭ (haĭne, încălțăminte).

noiță s. f., g.-d. art. noiței; pl. noițe

noiță s. f., g.-d. art. noiței; pl. noițe

noiță s. f., g.-d. art. noiței; pl. noițe

noiță (noițe), s. f. – Albeață, pată albă (la unghii). Lat. nŏvῑtia, de unde și venet. novitso, nuis (REW 5970); relația cu nou, întrevăzută deja de Philippide, Principii, 147 (cf. Tiktin), este doar indirectă. Der. din sl. nogŭtĭ „unghie” (Cihac, II, 217) sau din lat. nubes, cu suf. -iță (Giuglea, LL, II, 48) e mai puțin convingătoare.

noiță adj. f. (reg.; în expr.) nouă de noiță = foarte nou, nou-nouț.

NOIȚĂ² s. f. Pată mică, de obicei ca o dungă albă, care apare pe unghiile degetelor de la mînă. cf. TDRG, CADE, DL, DM. Cînd faci noițe pe unghie... ai să te înnoiești cu ceva. I. CR. II, 211. Noițele de pe unghii sînt semne de noroc. GOROVEI, ap. CADE, cf. com. MARIAN, com. din STRAJA-RĂDĂUȚI. ♦ p. ext. (Rar) Semn făcut anume pe unghiile de la mînă. Făcîndu-și niște noițe roze, în formă de semilună, de parcă era întotdeauna pătată pe mîni de sînge. ap. TDRG. – pl. noițe și (regional) noiți (com. MARIAN). – Nou + suf. -iță.

NOIȚĂ¹ adj. (Regional; în expr.) Nouă de noiță = foarte nou, nou-nouț. Mi-am pierdut pălăria nouă de noiță. REV. CRIT. III, 162. – Nou(ă) + suf. -iță.