nodeu sn [At: LIUBA-IANA, M. 118 / V: ~dea sf, ~dei, nogeu / Pl: ~eie / E: nod] 1 (Ban; Trs) Încheietură a mâinii Si: (reg) nodiț (1). 2 (Reg) Fiecare dintre cele două oase rotunde de la gleznă. 3 (Trs) Genunchi.

nodea¹ sf vz nodeu

nodei sn vz nodeu

nogeu sn vz nodeu

Nodea m. numele necuratului: Nodea și Codea. [Lit. cel cu noada, numire analogă cu Codea].

nodeu, nodeie, s.n. (reg.) 1. încheietura mâinii; nodiț. 2. fiecare dintre cele două oase rotunde de la gleznă; ouăle picioarelor. 3. genunchi.

nodea s.m. invar. (reg.) dracul, diavolul.

NODEU s. n. 1. (Prin Ban. și vestul Transilv.) Încheietura mîinii; (regional) nodiț (1). Cotul să măsură de la cot, începînd peste vîrful degetelor pănă la nodeiul de lîngă puls. liuba-iana, m. 118. Nod’eu dă la brîncă. alr ii/i mn 27, 2168/64, cf. alrm ii/i h 98/64. 2. (Regional, mai ales în Ban.) Fiecare dintre cele două oase rotunde de la gleznă, (popular) ouăle picioarelor (alr ii/i h 76, teaha, c. n. 246), (regional) nod (II 2); gleznă (dr. v, 279, pușcariu, l. r. i, 197). În fluiere[le piciorului] sînt cîte trei oase: două lungi, care jos fac nodeiele. ap. tdrg. Nod'eu dî la piŝor. alr ii/i h 76/47. 3. (Prin Transilv.) Genunchi. „Mă dor nogeiele”. Dar se zice și genunchi. viciu, gl. – pl.: nodeie. – Și: nodea (pușcariu, l. r. i, 197) s. f., nodei, nogeu s. n. – De la nod.