9 definiții pentru noctambul (adj.)
Explicative DEX
NOCTAMBUL, -Ă, noctambuli, -e, s. m. și f., adj. (Med.) Somnambul. ♦ Fig. (Fam.) (Persoană) care își pierde nopțile în petreceri. – Din fr. noctambule.
*NOCTAMBUL, NOCTAMBULĂ (pl. -le) adj. și sm. f. 1 🩺Care umblă noaptea dormind, somnambul ¶ 2 Căruia-i place să se plimbe noaptea, să petreacă nopțile fără să doarmă [fr.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
* noctámbul, -ă adj. și s. (mlat. noctámbulus, d. nox, noctis, noapte și ambulare, a umbla). Căruĭa-ĭ place să se primble noaptea. Somnambul.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
noptambul, ~ă smf vz noctambul
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
noctambul (desp. noc-tam-/noct-am-) adj. m., s. m., pl. noctambuli; adj. f., s. f. noctambulă, pl. noctambule
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!noctambul (noc-tam-/noct-am-) adj. m., s. m., pl. noctambuli; adj. f., s. f. noctambulă, pl. noctambule
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Sinonime
NOCTAMBUL adj., s. v. somnambul.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
NOCTAMBUL adj., s. (MED.) somnambul, (pop.) lunatic, (înv.) somnambulist.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Tezaur
NOCTAMBUL, -Ă s. m. și f. Somnambul. Cf. I. GOLESCU, C. COSTINESCU, LM, DDRF; DM, DN. ♦ Fig. (Familiar) Persoană care își pierde nopțile în petreceri. Toți noctambulii din sala de bacara întoarseră capul, să vadă cine era îndrăznețul care putea să riște atît. EFTIMIU, n. 19. – pl.: noctambuli, -e. – Și: (învechit) noptambul, -ă I. GOLESCU, C. BARCIANU , ALEXI, W. – Din fr. noctambule. – Noptambul, prin apropiere de noapte.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Vali I.
- acțiuni
- silabație: noc-tam-bul, noct-am-bul
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
noctambul, noctambulisubstantiv masculin noctambul, noctambulăadjectiv noctambulă, noctambulesubstantiv feminin
-
- 1.1. (Persoană) care își pierde nopțile în petreceri. DEX '09 DLRLC DN
-
etimologie:
- noctambule DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.