NOBIL, -Ă, nobili, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care dă dovadă de generozitate, de cinste, de spirit de abnegație; capabil de sentimente înalte; generos, ales. Om nobil. ♦ Care face cinste, care onorează, care pune într-o lumină favorabilă pe cineva. O acțiune nobilă. 2. Distins, elegant, desăvârșit; grațios. 3. Care se distinge prin anumite caracteristici de superioritate. ◊ Metal nobil = metal prețios, v. prețios. Gaz nobil = nume dat fiecăruia dintre gazele inerte, incolore și inodore care se găsesc în atmosferă în cantități mici. II. S. m. și f., adj. (Persoană) care face parte din nobilime (1). – Din lat. nobilis, germ. nobel, it. nobile, fr. noble.

nobil, ~ă [At: RÎND. JUD. ap. DLR / V: (înv) ~bâl, nobl sm, ~ble a, ~blu, noablă a / Pl: ~i, ~e / E: lat nobilis, ger nobel, it nobile, fr noble] 1 smf Persoană care face parte din nobilime (1) Si: aristocrat, patrician, (asr) patricin. 2 smf (Spc) Boier. 3 a Care aparține nobilimii. 4 a Din neam boieresc. 5 a De rang înalt. 6 a De viță veche. 7 a Care se distinge prin anumite caracteristici de superioritate. 8 a (Îs) Metal ~ Metal prețios. 9 a (Îs) Gaz ~ Fiecare dintre gazele inerte, incolore și inodore, care se găsesc în atmosferă în mici cantități. 10 a Care pune într-o lumină foarte favorabilă pe cineva Si: deosebit, înalt. 11 a Care dă dovadă de superioritate morală, de cinste, de spirit, de abnegație Si: ales, generos. 12 a Capabil de sentimente înalte. 13 a (Fig) Distins. 14 a (Fig) Elegant. 15 a (Fig) Desăvârșit. 16 a (Spc; fig) Fin. 17 a (Spc; fig) Grațios. 18 a (D. cai) Cu înfățișare impunătoare Si: splendid, superb. 19 a (Pex; d. cai) De rasă.

noble a vz nobil

NOBIL, -Ă, nobili, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care dă dovadă de generozitate, de cinste, de spirit de abnegație; capabil de sentimente înalte; generos, ales. Om nobil. ♦ Care face cinste, care onorează, care pune într-o lumină favorabilă pe cineva. O acțiune nobilă. 2. Distins, elegant, desăvârșit; grațios. 3. Care se distinge prin anumite caracteristici de superioritate. ◊ Metal nobil = metal prețios, v. prețios. Gaz nobil = nume dat fiecăruia dintre gazele inerte, incolore și inodore care se găsesc în atmosferă în mici cantități. II. S. m. și f., adj. (Persoană) care face parte din nobilime (1). – Din lat. nobilis, germ. nobel, it. nobile, fr. noble.

NOBIL², -Ă, nobili, -e, s. m. și f. Persoană făcînd parte din pătura socială a nobilimii. V. aristocrat, boier. Pămîntul pe care stai d-ta astăzi era al unui mare nobil cu mii de slugi. SAHIA, U.R.S.S. 101. Fu atunci o dispută între săcui, din care unii voiau să păstreze în viață vreo cîțiva din nobilii prinși, iar alții cereau ca să se omoare îndată «acești oameni nesuferiți și vrednici de ură». BĂLCESCU, O. II 259. ◊ (Adjectival) Agă? Agă? Bine, fie! Rangu-i nobil și-l primesc. ALECSANDRI, T. I 139. – Variantă: (învechit) noblu (KOGĂLNICEANU, S. 4, BUDAI-DELEANU, Ț. 362) s. m.

NOBIL, -Ă adj. 1. Cinstit, generos; ales; bun; curajos. ◊ Metal nobil = metal prețios; gaz nobil = fiecare dintre gazele inerte, incolore și inodore care se găsesc în cantități mici în atmosferă, ca: heliu, neon, argon, kripton. 2. Distins, grațios, elegant. 3. s.m. și f. Care face parte din vîrfurile privilegiate ale societății (mai ales în orînduirea feudală); aristocrat. [< lat. nobilis, cf. it. nobile].

NOBIL, -Ă I. adj. 1. cinstit, generos, mărinimos; ales; bun, curajos. ♦ metal ~ = metal prețios; gaz ~ = fiecare dintre gazele inerte, incolore și inodore, care se găsesc în cantități mici în atmosferă. 2. distins, grațios, elegant. II. s. m. f. persoană care face parte din nobilime. (< lat. nobilis, germ. nobil, it. nobile, fr. noble)

nobil adj. m., s. m., pl. nobili; adj. f., s. f. nobilă, pl. nobile

nobil adj. m., s. m., pl. nobili; adj. f., s. f. nobilă, pl. nobile

NOBIL adj., s. 1. adj. v. ales. 2. s. aristocrat, gentilom, patrician, senior, (rar) magnat. (~ din apusul feudal al Europei.) 3. adj. v. generos. 4. adj. v. prețios.

NOBIL adj., s. 1. adj. ales, aristocrat, aristocratic, bun, distins, ilustru, înalt, mare, (înv. și pop.) mărit, slăvit, (înv.) blagorod, blagorodnic, (grecism înv.) evghenicos, evghenis, (fam. și peior.) simandicos. (Aparține unei familii ~.) 2. s. aristocrat, gentilom, patrician, (rar) magnat. (~ din apusul feudal al Europei.) 3. adj. ales, generos, mărinimos. (Animat de sentimente ~; un suflet ~.) 4. adj. prețios. (Metal ~.)