6 definiții pentru nisipar (dispozitiv)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NISIPÁR, (1) nisipari, s. m., (2) nisipare, s. n. 1. S. m. (Rar) Persoană care scoate, cară (și vinde) nisip (1). 2. S. n. Dispozitiv montat pe o locomotivă, pe un tramvai etc. care servește la distribuirea nisipului (1) la roți pentru a împiedica patinarea acestora. – Nisip + suf. -ar.

nisipar [At: POLIZU / V: (reg) năsâp~, năsâpăr, năși~ / Pl: (1, 4) ~i, (2-3) ~e / E: nisip + -ar] 1 sm Persoană care scoate, cară și vinde nisip (1). 2 sn Dispozitiv montat pe o locomotivă, pe un tramvai etc., pentru a distribui nisip (1) la roți, împiedicând alunecarea acestora. 3 sn Clepsidră. 4 sm (Iht) Nisipariță (3) (Cobitis caspia romanica).

NISIPÁR, (1) nisipari, s. m., (2) nisipare, s. n. 1. S. m. Persoană care scoate, cară (și vinde) nisip (1). 2. S. n. Dispozitiv montat pe o locomotivă, pe un tramvai etc. care servește la distribuirea nisipului (1) la roți pentru a împiedica patinarea acestora. – Nisip + suf. -ar.

NISIPÁR, nisipare, s. n. Aparat montat pe un vehicul de cale ferată, pentru a distribui nisip la roți, împiedicînd patinarea acestora.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nisipár2 (dispozitiv) s. n., pl. nisipáre

nisipár (dispozitiv) s. n., pl. nisipáre

Intrare: nisipar (dispozitiv)
nisipar2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nisipar
  • nisiparul
  • nisiparu‑
plural
  • nisipare
  • nisiparele
genitiv-dativ singular
  • nisipar
  • nisiparului
plural
  • nisipare
  • nisiparelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nisipar (dispozitiv)

  • 1. Dispozitiv montat pe o locomotivă, pe un tramvai etc. care servește la distribuirea nisipului la roți pentru a împiedica patinarea acestora.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Nisip + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09