2 definiții pentru nimicuța (s.f.) nimicuță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NIMICÚȚA s. f. art. Diminutiv al lui nimica2; nici un lucru. Făr’ de nimicuța-n gură. PĂSCULESCU, L. P. 54. (Și în forma nimicuță) Cutea au căzut în apă și eu am rămas cu nimică, nimicuță. SBIERA, P. 233. – Variantă: nimicúță s. f.

Intrare: nimicuța (s.f.)
substantiv feminin (F999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nimicuța
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nimicuță
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural

nimicuța (s.f.) nimicuță

  • 1. Diminutiv al lui nimica; niciun lucru.
    exemple
    • Făr’ de nimicuța-n gură. PĂSCULESCU, L. P. 54.
      surse: DLRLC
    • Cutea au căzut în apă și eu am rămas cu nimică, nimicuță. SBIERA, P. 233.
      surse: DLRLC

etimologie: