Definiția cu ID-ul 924868:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NIMICUȚA s. f. art. Diminutiv al lui nimica2; nici un lucru. Făr’ de nimicuța-n gură. PĂSCULESCU, L. P. 54. (Și în forma nimicuță) Cutea au căzut în apă și eu am rămas cu nimică, nimicuță. SBIERA, P. 233. – Variantă: nimicuță s. f.