11 definiții pentru nevătămat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

nevătămat, ~ă a [At: CORESI, EV. 93 / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + vătămat] 1 (D. ființe sau părți ale corpului lor; îcr viu, întreg) Teafăr. 2 (Spc) Care nu este lovit sau rănit. 3 (Pan; d. obiecte) Fără nici o lovitură sau stricăciune. 4 (Înv) Neclintit (7). 5 (Înv; fig) Cinstit. 6 (Înv; fig) Imparțial.

NEVĂTĂMÁT, -Ă, nevătămați, -te, adj. Care nu este lovit sau rănit, fără nicio vătămătură; neatins, întreg, teafăr. ♦ P. anal. (Despre obiecte) Fără nicio lovitură sau stricăciune; intact. – Pref. ne- + vătămat.

NEVĂTĂMÁT, -Ă, nevătămați, -te, adj. Care nu este lovit sau rănit, fără nici o vătămătură; neatins, întreg, teafăr. ♦ P. anal. (Despre obiecte) Fără nici o lovitură sau stricăciune; intact. – Ne- + vătămat.

NEVĂTĂMÁT, -Ă, nevătămați, -te, adj. (Uneori întărit prin «viu») Neatins, nerănit, nelovit; întreg; teafăr. Pustiul larg al opcinii pleșuve, la care ajunsei întreg și nevătămat, mă împresură de pretutindeni cu cercu-i rourat de verdeață scînteietoare. HOGAȘ, M. N. 184. Cînd sînt zile și noroc, treci prin apă și prin foc și din toate scapi nevătămat. CREANGĂ, P. 235.

nevătămat a. și adv. întreg și teafăr.

nevătămát, -ă adj. Întreg, neatins, care n’a fost vătămat: viŭ și nevătămat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nevătămát adj. m., pl. nevătămáți; f. nevătămátă, pl. nevătămáte

nevătămát adj. m., pl. nevătămáți; f. sg. nevătămátă, pl. nevătămáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEVĂTĂMÁT adj. v. teafăr.

NEVĂTĂMAT adj. intact, întreg, neatins, sănătos, teafăr, valid, zdravăn, (pop.) nestricat, (înv. și reg.) nebîntuit, (reg.) neted. (A scăpat ~.)

Nevătămat ≠ vătămat

Intrare: nevătămat
nevătămat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nevătămat
  • nevătămatul
  • nevătămatu‑
  • nevătăma
  • nevătămata
plural
  • nevătămați
  • nevătămații
  • nevătămate
  • nevătămatele
genitiv-dativ singular
  • nevătămat
  • nevătămatului
  • nevătămate
  • nevătămatei
plural
  • nevătămați
  • nevătămaților
  • nevătămate
  • nevătămatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nevătămat

  • 1. Care nu este lovit sau rănit, fără nicio vătămătură.
    exemple
    • Pustiul larg al opcinii pleșuve, la care ajunsei întreg și nevătămat, mă împresură de pretutindeni cu cercu-i rourat de verdeață scînteietoare. HOGAȘ, M. N. 184.
      surse: DLRLC
    • Cînd sînt zile și noroc, treci prin apă și prin foc și din toate scapi nevătămat. CREANGĂ, P. 235.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin analogie (Despre obiecte) Fără nicio lovitură sau stricăciune.
      surse: DEX '09 sinonime: intact

etimologie:

  • Prefix ne- + vătămat.
    surse: DEX '09