NEVĂTĂMAT, -Ă, nevătămați, -te, adj. Care nu este lovit sau rănit, fără nicio vătămătură; neatins, întreg, teafăr. ♦ P. anal. (Despre obiecte) Fără nicio lovitură sau stricăciune; intact. – Pref. ne- + vătămat.

nevătămat, ~ă a [At: CORESI, EV. 93 / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + vătămat] 1 (D. ființe sau părți ale corpului lor; îcr viu, întreg) Teafăr. 2 (Spc) Care nu este lovit sau rănit. 3 (Pan; d. obiecte) Fără nici o lovitură sau stricăciune. 4 (Înv) Neclintit (7). 5 (Înv; fig) Cinstit. 6 (Înv; fig) Imparțial.

NEVĂTĂMAT, -Ă, nevătămați, -te, adj. Care nu este lovit sau rănit, fără nici o vătămătură; neatins, întreg, teafăr. ♦ P. anal. (Despre obiecte) Fără nici o lovitură sau stricăciune; intact. – Ne- + vătămat.

NEVĂTĂMAT, -Ă, nevătămați, -te, adj. (Uneori întărit prin «viu») Neatins, nerănit, nelovit; întreg; teafăr. Pustiul larg al opcinii pleșuve, la care ajunsei întreg și nevătămat, mă împresură de pretutindeni cu cercu-i rourat de verdeață scînteietoare. HOGAȘ, M. N. 184. Cînd sînt zile și noroc, treci prin apă și prin foc și din toate scapi nevătămat. CREANGĂ, P. 235.

nevătămat a. și adv. întreg și teafăr.

nevătămát, -ă adj. Întreg, neatins, care n’a fost vătămat: viŭ și nevătămat.

nevătămat adj. m., pl. nevătămați; f. nevătămată, pl. nevătămate

nevătămat adj. m., pl. nevătămați; f. nevătămată, pl. nevătămate

nevătămat adj. m., pl. nevătămați; f. sg. nevătămată, pl. nevătămate

NEVĂTĂMAT adj. v. teafăr.

NEVĂTĂMAT adj. intact, întreg, neatins, sănătos, teafăr, valid, zdravăn, (pop.) nestricat, (înv. și reg.) nebîntuit, (reg.) neted. (A scăpat ~.)

Nevătămat ≠ vătămat

NEVĂTĂMAT, -Ă adj. Negativ al lui vătămat. 1. (Despre oameni sau despre animale și despre părți ale corpului lor; adesea în corelație cu viu, întreg) Teafăr, întreg, intact, (regional) neted (1); spec. care nu este lovit sau rănit. Pre o samă de boiari vii, nevătămați i-au prinsu. ureche, l. 131. Făr de veste și pre el să-l lovească, să-l ia den Cîmpul Lungu viiu, nevătămat. r. greceanu, cm ii, 51. După aceea intrînd în casă, veade pre copil dormind nevătămat (a. 1802). gcr ii, 189/36. Socotește că după firea lui trebuia îndată să-l spintece, iar el... l-au lăsat nevătămat, drăghici, r. 103/18. Cînd sînt zile și noroc, treci prin apă și prin foc și din toate scapi nevătămat, creangă, p. 235. În locu-i remase un tînăr fecior de împărat, viu, nevătămat, ispirescu, l 197, cf. d. zamfirescu, v. ț. 192. Pustiul larg al opcinii pleșuve, la care ajunsei întreg și nevătămat, mă împresură de pretutindeni, cu cercu-i rourat de verdeață scînteietoare. hogaș, m. n. 184. Epiderma... e întreagă și nevătămată, c. antonescu, p. 32. Nu frica-i horcăia în gîtlej, ci pornirea oarbă, pornirea nimicitoare a Erhanilor în ananghie! Pornirea asta, în stare să-i scoată nevătămați din împrejurări care pe alții i-ar frînge. galan, b. ii, 13. Dacă se întoarce Laszlo într-un ceas și-i nevătămat, garantez. vornic, p. 220. Duceți-vă pe drumul cel pustiu pînă la palatul zmeului și dacă vă veți întoarce teafări și nevătămați să știți că vă dăruiesc iertarea, popescu, b. ii, 63, cf. alr sn v h 1439. Cine s-atinge de mărăcini, nevătămat nu scapă. zanne, p. i, 209. ◊ (Prin analogie; despre plante) O sămînță, un tubercul... trebuie să aibă embrionul sau mugurele nevătămat, viu și sănătos. agrotehnica, ii, 18. ◊ (Prin analogie; despre obiecte) Îndatoritul poate să-și ceaie zălogul nevătămat precum l-au fost dat. pravila (1814), 51/12. Iaste îndatorit ă păzi nevătămate lucrurile ce au rămas de la întîia femeaie. ib. 99/28. Asemine s-au găsit lada de fier în care să afla nevătămate documenturile crăiești a soțietății de siguripsire. ar (1838), 36¹/38. Partea corăbiei dinspre mare era dezgropată pînă la chilă, lăsînd să se vadă întreg bordajul, nevătămat și fără urmă de putrezeală. tudoran, p. 76. ♦ (Învechit) Neclintit (2). Legăturile dragostei să le păzească nesparte și nevătămate. coresi, ev. 93. Toată tocmeala păzi-se-va nevătămată. id. ib. 524. 2. fig. (Învechit) Integru, cinstit; obiectiv, imparțial. De începătură, de neamul, de firea și de obiceaile neamului acestuia s-ar fi pomenit, cu inimă nevătămată, de față să le punem. cantemir, hr. 135. Să mergeți la fața locului,... să li să tragă toată moșiia cu sfoara... cu sufletu nevătămat, făr’ de a căuta hatîr la vreo parte (a. 1790). bul. com. ist. v, 290. – pl.: nevătămați, -te. – pref. ne- + vătămat.