NEUROCIBERNÉTICĂ s.f. Disciplină nouă care își propune să cerceteze activitatea creierului, ca organ al gândirii, cu ajutorul mijloacelor ciberneticii. [Gen. -cii. / < fr. neurocybernétique].

NEUROCIBERNÉTIC, -Ă, neurocibernetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplina care cercetează activitatea creierului, ca organ al gândirii, cu ajutorai mijloacelor cibernetice. 2. Adj. De neurocibemetică. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurocybernetique.

neurocibernetic, ~ă [At: DEX / P: ne-u~ / Pl: (2-4) ~ici, ~ice / E: fr neurocibernétique] 1 sfs Disciplină care își propune să studieze activitatea creierului, ca organ al gândirii, cu ajutorul mijloacelor cibernetice. 2 a Care aparține neurociberneticii (1). 3 Care se referă la neurocibernetică (1). 4 Care este propriu neurociberneticii (1).

NEUROCIBERNÉTIC, -Ă I. adj. referitor la neurocibernetică. II. s. f. disciplină care își propune să cerceteze cu ajutorul mijloacelor cibernetice activitatea creierului, ca organ al gândirii. (< fr. neurocybernétique)

neurocibernétică (ne-u-) s. f., g.-d. art. neurocibernéticii

neurocibernétică s. f. (sil. ne-u-), g.-d. art. neurocibernéticii