NESCRIS, -Ă, nescriși, -se, adj. Care nu este sau nu a fost scris; care se păstrează prin tradiție orală. – Pref. ne- + scris.

nescris, ~ă a [At: PSALT. 56 / Pl: ~iși, ~e / E: ne- + scris] 1 Care nu este scris. 2 (D. legi, obiceiuri) Care se păstrează prin tradiție orală. 3 (Înv) Nemărginit (1).

NESCRIS, -Ă, nescriși, -se, adj. Care nu este sau nu a fost scris; care se păstrează prin tradiție orală. – Ne- + scris.

NESCRIS ~să (~și, ~se) (negativ de la scris): Lege ~să normă de drept stabilită prin pracrica îndelungată a vieții și transmisă prin tradiție orală; lege naturală; obiceiul pământului. /ne- + scris

nescris a. care n’a fost scris: literatură populară nescrisă.

nescrís, -ă adj. Care nu e scris, cu circulă din gură’n gură, oral: literatura populară nescrisă.

nescris (desp. nes-cris/ne-scris) adj. m., pl. nescriși; f. nescrisă, pl. nescrise

!nescris (nes-cris/ne-scris) adj. m., pl. nescriși; f. nescrisă, pl. nescrise

nescris adj. m. (sil. mf. -scris), pl. nescriși; f. sg. nescrisă, pl. nescrise

NESCRIS adj. alb, gol. (Foaie ~ de hârtie.)

NESCRIS adj. alb, gol. (Foaie ~.)

Lege nescrisă (grec. Άγραφος νόμος) – Expresia aceasta, pe care o găsim în scrierile lui Platon, Aristotel, Tucidide și la tragicii greci (vezi Antigona…), se referă la obiceiuri și principii vechi care, deși nescrise, aveau putere de lege. După ce legile au început să fie scrise, termenul părea sortit dispariției. Dar nu s-a întîmplat așa. Expresia „lege nescrisă” s-a păstrat de-a lungul veacurilor și se mai păstrează și astăzi, spre a desemna un precept moral, o normă de conduită, o regulă de viață, care trebuie păzită și aplicată cu strictețe, ca orice lege scrisă. IST.