7 definiții pentru neokantian (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEOKANTIÁN, -Ă, neokantieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neokantianismului. 2. Adj. Care ține de neokantianism, caracteristic, propriu neokantianismului. [Pr.: ne-o-kan-ti-an] – Din fr. néokantien.

neokantian, ~ă [At: VIANU, M. 92 / P: ne-o-kan-ti-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr néo-kantien] 1 a Privitor la neokantianism. 2 a Care aderă la neokantianism. 3-4 smf, a (Adept al) neokantianismului.

NEOKANTIÁN, -Ă, neokantieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neokantianismului. 2. Adj. Care ține de neokantianism, caracteristic, propriu neokantianismului. [Pr.: ne-o-kan-ti-an] – Din fr. néo-kantien.

NEOKANTIÁN, -Ă adj. Referitor la neokantianism. // s.m. și f. Adept al neokantianismului. [Pron. -ti-an. / < fr. néo-kantien].

NEOKANTIÁN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al neokantianismului. (< fr. néo-kantien)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

neokantián (ne-o-, -ti-an) adj. m., s. m., pl. neokantiéni (-ti-eni); adj. f., s. f. neokantiánă, pl. neokantiéne

neokantián s. m., adj. m. (sil. ne-o-) kantian

Intrare: neokantian (s.m.)
  • silabație: ne-o-kan-ti-an info
substantiv masculin (M23)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neokantian
  • neokantianul
  • neokantianu‑
plural
  • neokantieni
  • neokantienii
genitiv-dativ singular
  • neokantian
  • neokantianului
plural
  • neokantieni
  • neokantienilor
vocativ singular
  • neokantianule
  • neokantiene
plural
  • neokantienilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

neokantian, -ă (persoană) neokantiană

  • 1. Adept al neokantianismului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: