NEOBAROC, -Ă, neobaroci, -ce, adj. s. n. 1. S. n. Curent și stil artistic bombastic (manifestate îndeosebi la începutul sec. XIX) care încearcă să reînvie barocul. 2. Adj. Care aparține neobarocului (1), care se referă la neobaroc. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néobaroque.

neobaroc, ~ă [At: DN³ / P: ne-o~ / Pl: ~oci, ~oce / E: eg neobaroque] 1 sn Stil bombastic ce caracterizează orașele din ultimele decenii ale sec. XIX. 2 a Care aparține neobarocului (1). 3 a Care se referă la neobaroc (1). 4 a Care este specific neobarocului (1). corectat(ă)

NEOBAROC s. n. Curent și stil artistic (manifestate îndeosebi la începutul sec. XIX) care încearcă să reînvie barocul. [Pr.: ne-o-] – Din engl. neobaroque.

NEOBAROC, -Ă adj. (Arte) Care aparține unui stil succesor barocului. ◊ Stil neobaroc (și s.n.) = stil bombastic caracteristic orașelor mari din ultimele decenii ale sec. XIX. [Cf. germ. Neubarock].

NEOBAROC, -Ă I. adj. care aparține unui stil succesor barocului. II. s. n. curent și stil artistic de la începutul sec. XIX, care încearcă să reînvie barocul. (< fr. néobaroque)

neobaroc² (desp. ne-o-) s. n.

*neobaroc² (ne-o-) s. n.

neobaroc s. n.