17 definiții pentru nemulțumitor nemulțămitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEMULȚUMITÓR, -OÁRE, nemulțumitori, -oare, adj. Nerecunoscător; nemulțumit. [Var.: nemulțămitór, -oáre adj.] – Pref. ne- + mulțumi + suf. -tor.

nemulțumitor, ~oare [At: CORESI, EV. 422 / V: (îvp) ~țămi~, (înv) ~țămitoriu, ~țemitoriu[1] / Pl: ~i, ~oare / E: nemulțumi + -tor] 1 a (Înv) Care nu este mulțumitor. 2 a (Îrg) Nemulțumit (2). 3 sm (Înv) Răzvrătit. 4 a (D. oameni) Nerecunoscător (2). modificată

  1. În original, greșit tipărit: ~țenitoriu LauraGellner

NEMULȚUMITÓR, -OÁRE, nemulțumitori, -oare, adj. (Reg.) Nerecunoscător; nemulțumit. [Var.: nemulțămitór, -oáre adj.] – Ne- + mulțumi + suf. -tor.

NEMULȚUMITÓR, -OÁRE, nemulțumitori, -oare, adj. Care nu recunoaște binele primit; nemulțumit, nerecunoscător. (Atestat în forma nemulțămitor) Baba și cu odorul de fiică-sa tot cîrtitoare și nemulțămitoare erau. CREANGĂ, P. 284. ♦ Care nu mulțumește; nesatisfăcător. Rezultate nemulțumitoare. – Variantă: nemulțămitór, -oáre adj.

nemulțumitor a. și m. ingrat: el este nemulțumitor către popor ISP.

NEMULȚĂMITÓR, -OÁRE adj. v. nemulțumitor.

NEMULȚĂMITÓR, -OÁRE adj. v. nemulțumitor.

NEMULȚĂMITÓR, -OÁRE adj. v. nemulțumitor.

nemulțămitoriu, ~oare a vz nemulțumitor

nemulțemitoriu, ~oare a vz nemulțumitor

nemulțămitór, -óare adj. Care nu mulțămește, ingrat: nemulțămitoruluĭ i se ĭa daru (Prov.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nemulțumitór adj. m., pl. nemulțumitóri; f. sg. și pl. nemulțumitoáre

nemulțumitór adj. m., pl. nemulțumitóri; f. sg. și pl. nemulțumitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEMULȚUMITÓR adj. 1. nesatisfăcător, slab. (Rezultate ~oare.) 2. v. insuficient.

NEMULȚUMITÓR adj., s. v. ingrat, nerecunoscător.

NEMULȚUMITOR adj. nesatisfăcător. (Rezultate ~.)

nemulțumitor adj., s. v. INGRAT. NERECUNOSCĂTOR.

Nemulțumitor ≠ mulțumitor, satisfăcător


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

nemulțumitór, nemulțumitoáre, adj. (înv. și reg.) 1. nerecunoscător; nemulțumit. 2. (s.m.) răsculat, răzvrătit.

Intrare: nemulțumitor
nemulțumitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nemulțumitor
  • nemulțumitorul
  • nemulțumitoru‑
  • nemulțumitoare
  • nemulțumitoarea
plural
  • nemulțumitori
  • nemulțumitorii
  • nemulțumitoare
  • nemulțumitoarele
genitiv-dativ singular
  • nemulțumitor
  • nemulțumitorului
  • nemulțumitoare
  • nemulțumitoarei
plural
  • nemulțumitori
  • nemulțumitorilor
  • nemulțumitoare
  • nemulțumitoarelor
vocativ singular
plural
nemulțămitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nemulțămitor
  • nemulțămitorul
  • nemulțămitoru‑
  • nemulțămitoare
  • nemulțămitoarea
plural
  • nemulțămitori
  • nemulțămitorii
  • nemulțămitoare
  • nemulțămitoarele
genitiv-dativ singular
  • nemulțămitor
  • nemulțămitorului
  • nemulțămitoare
  • nemulțămitoarei
plural
  • nemulțămitori
  • nemulțămitorilor
  • nemulțămitoare
  • nemulțămitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nemulțumitor nemulțămitor

etimologie:

  • Prefix ne- + mulțumi + sufix -tor.
    surse: DEX '09