nemilostivire sf [At: VARLAAM, C. 216 / Pl: ~ri / E: ne- + milostivire] (Asr) 1 Lipsă de milă¹. 2 (Îlav) Cu ~ Fără cruțare. 3 (Înv) Faptă nemiloasă.

NEMILOSTIVIRE, nemilostiviri, s. f. (Mai ales în loc. adv.) Cu nemilostivire = fără milă, fără cruțare. Scoaseră apoi paloșele și se loviră cu nemilostivire. ISPIRESCU, U. 52. A rănit-o cu așa nemilostivire. GORJAN, H. I 161.

NEMILOSTIVIRE, nemilostiviri, s. f. (În expr.) Cu nemilostivire = fără milă, fără cruțare. – Din ne- + milostivire.

nemilostivire f. neîndurare.

nemilostivíre f. Neîndurare.

NEMILOSTIVIRE s. v. asprime, barbarie, brutalitate, cruzime, ferocitate, neîndurare, neomenie, răutate, sălbăticie, violență, vitregie.

nemilostivire s. v. ASPRIME. BARBARIE. BRUTALITATE. CRUZIME. FEROCITATE. NEÎNDURARE. NEOMENIE. RĂUTATE. SĂLBĂTICIE. VIOLENȚĂ. VITREGIE.

Nemilostivire ≠ milostivire

NEMILOSTIVIRE s. f. (Astăzi rar) Negativ al lui milostivire; lipsă de milă¹. cf. VARLAAM, C. 216, DOSOFTEI, v. S. octombrie 62^r/22, MINEIUL (1776), 77^r2/36, GORJAN, H. I, 161/28, VALIAN, v. ◊ loc. adv. Cu nemilostivire = fără milă¹, fără cruțare, cu cruzime, nemilos. Pe toți cetățianii i-au pus supt ascuțitul săbiei cu nemilostivire. DIONISIE, C. 182. Tăia în carne vie cu nemilostivire. ISPIRESCU, L. 170. Scoaseră apoi paloșele și se loviră cu nemilostivire. id. U. 52. ♦ (Învechit) Faptă care denotă lipsă de milă¹. Acolo vor sta înaintea noastră răutățile hiecăruia de noi. Sta-vor nemilostivirile noastre, vrăjmășiile, apucările, pradele săracilor. VARLAAM, -C. 216. Pomenirea răului, fărmăcă-ciunile, fățărniciile, uciderile, furtușagurile, nemilostivirile. DOSOFTEI, v. S. octombrie 96^r/29. – pl.: nemilostiviri. – pref. ne- + milostivire.