nemeteț sn [At: (a. 1658) URICARIUL, XVI, 202 / V: (îrg) nă~, ~tez^[1], nimi~, nimitez / Pl: ~uri / E: cf rs наметка] 1 (Îrg) Văl subțire cu care se acoperă capul. 2 (Îrg) Țesătură din care se fac văluri pentru cap. 3 (Îrg; spc) Văl de mireasă. 4 (Îrg; spc) Pânză subțire cu care se acoperă fața mortului. 5 (Reg) Dantelă. corectat(ă)

†NEMETEȚ, NIMITEȚ, NIMITEZ sbst. Mold. Bucov. Vălul miresei; ori-ce văl subțire [comp. bg. namĕtamŭ „a acoperi cu o haină”].

nemeteț n. Mold. hobotul miresei: pe oglinzi negre un negru nemeteț EM. [Slav. NAMETŬ, cort, lit. ce s’a aruncat peste (litfan NAMETAS, văl)].

nemetéț n., pl. e (d. nemete, adică ceĭa ce s’a pus deasupra). Est. Vechĭ. Văl. – Azĭ rar și nimi- și nimitéz.

nămeteț sn vz nemeteț

nemetez sn vz nemeteț

nimiteț sn vz nemeteț

nimitez sn vz nemeteț

NIMITEȚ 👉 NEMETEȚ.

nimitéț și -éz V. nemeteț.

nemeteț, nemetețuri s. m. 1. (Înv. și reg.) Văl subțire cu care se acoperă capul; țesătură din care se fac văluri pentru cap. ♦ Pânză (subțire) cu care se acoperă fața mortului. 2. (Reg.) Dantelă. [Var.: nimiteț s. n.] – Din urs. nametka.

NEMETEȚ s. n. (Mold.) Văl. Datu-i-au de-au înghițit un nemeteț unsu și, trăgîndu-l afară, i-au adus mațele la gură. PSEUDO-COSTIN, 31^r. Etimologie: cf. rus. nametka.

nemeteț, nemetețuri, s.n. 1. (înv. și reg.) văl subțire pentru cap; țesătură pentru văluri de cap. 2. văl de mireasă. 3. pânză pentru acoperirea feței mortului. 4. (reg.) dantelă.

NEMETEȚ s. n. 1. (Învechit și regional) Văl subțire cu care se acoperă capul; țesătură din care se fac văluri pentru cap. 65 de lei pe tulpane de nemeteț (a. 1658). URICARIUL, XVI, 202. Datu-i-au de au înghițit un nemeteț uns și trăgîndu-l afară i-au adus mațele la gură. n. COSTIN, LET. II, 18/25. [Vamă] de un nemeteț, 110 bani (a. 1726-1733). n. a. BOGDAN, C. m. 160, cf. IORGA, S. D. XXI, 190. Avea pe cap numai un voal (nemetezi) foarte subțire. AR (1829), 28¹/30. Drept suvenir al acestei neașteptate intîmplări i-au cerut nemetezul ei. ASACHI, S. L. II, 23, cf. DDRF. Pe-oglinzi de marmuri negre, un negru nimitez. EMINESCU, O. I, 96, cf. BUL. FIL. III, 266. ♦ spec. Văl de mireasă. cf. BARCIANU. Legea ta de nimiteț, Mult ești supțirel și creț. MARIAN, NU. 247. ♦ spec. Pînză (subțire) cu care se acoperă fața mortului. Bărbatul, sau unul dintre neamuri,... se pornește la orașul din apropiere ca să cumpere cele necesare pentru mort... tulpan, materie pentru sucnă, papuci, nimiteț. MARIAN, Î. 91, com. din BILCA-RĂDĂUȚI. 2. (Regional) Dantelă. com. din STRAJA-RĂDĂUȚI. – pl.: nemetețuri. – Și: nemetez, nămeteț (DDRF), nimiteț, nimitez s. n. – cf. rus. наметка.