nemeteț sn [At: (a. 1658) URICARIUL, XVI, 202 / V: (îrg) nă~, ~tez^[1], nimi~, nimitez / Pl: ~uri / E: cf rs наметка] 1 (Îrg) Văl subțire cu care se acoperă capul. 2 (Îrg) Țesătură din care se fac văluri pentru cap. 3 (Îrg; spc) Văl de mireasă. 4 (Îrg; spc) Pânză subțire cu care se acoperă fața mortului. 5 (Reg) Dantelă. corectat(ă)

†NEMETEȚ, NIMITEȚ, NIMITEZ sbst. Mold. Bucov. Vălul miresei; ori-ce văl subțire [comp. bg. namĕtamŭ „a acoperi cu o haină”].

nemeteț n. Mold. hobotul miresei: pe oglinzi negre un negru nemeteț EM. [Slav. NAMETŬ, cort, lit. ce s’a aruncat peste (litfan NAMETAS, văl)].

nemetéț n., pl. e (d. nemete, adică ceĭa ce s’a pus deasupra). Est. Vechĭ. Văl. – Azĭ rar și nimi- și nimitéz.

nămeteț sn vz nemeteț

nemetez sn vz nemeteț

nimiteț sn vz nemeteț

nimitez sn vz nemeteț

NIMITEȚ 👉 NEMETEȚ.

nimitéț și -éz V. nemeteț.

nemeteț, nemetețuri s. m. 1. (Înv. și reg.) Văl subțire cu care se acoperă capul; țesătură din care se fac văluri pentru cap. ♦ Pânză (subțire) cu care se acoperă fața mortului. 2. (Reg.) Dantelă. [Var.: nimiteț s. n.] – Din urs. nametka.

NEMETEȚ s. n. (Mold.) Văl. Datu-i-au de-au înghițit un nemeteț unsu și, trăgîndu-l afară, i-au adus mațele la gură. PSEUDO-COSTIN, 31^r. Etimologie: cf. rus. nametka.

nemeteț, nemetețuri, s.n. 1. (înv. și reg.) văl subțire pentru cap; țesătură pentru văluri de cap. 2. văl de mireasă. 3. pânză pentru acoperirea feței mortului. 4. (reg.) dantelă.