nemțit, ~ă a [At: ȘINCAI, HR. II, 314/8 / Pl: ~iți, ~e / E: nemți] (Rar) 1 Care s-a asimilat cu populația de limbă germană. 2 Care a adoptat ori a primit forme sau caracter german. 3 (Rar) Care a adoptat modul de viață german. 4 (Rar; pex) Occidentalizat. 5 (Rar; pex) Îmbrăcat orășenește. 6 (Olt) Care s-a îmbătat.

nemțit, -ă, adj. (pop.) care s-a asimilat cu populația de limbă germană; care a primit forme sau caractere nemțești.

NEMȚIT, -Ă adj. (Rar) Care s-a asimilat cu populația de limbă germană, care a adoptat ori a primit forme sau caractere nemțești (1). Era acesta prea nemțit, vînzător de țeară și foarte viclean. Șincai, hr. Ii, 314/8. Maiorescu a adus din Germania estetica platoniană, nemțită. GHEREA, ST. Cr. Iii, 238, cf. 229. – Pl.: nemțiți, -te. – v. nemți.