NEMȚIT, -Ă adj. (Rar) Care s-a asimilat cu populația de limbă germană, care a adoptat ori a primit forme sau caractere nemțești (1). Era acesta prea nemțit, vînzător de țeară și foarte viclean. Șincai, hr. Ii, 314/8. Maiorescu a adus din Germania estetica platoniană, nemțită. GHEREA, ST. Cr. Iii, 238, cf. 229. – Pl.: nemțiți, -te. – v. nemți.