NEMÂNCAT¹, -Ă, nemâncați, -te, adj. Flămând. – Pref. ne- + mâncat¹.

nemâncat², ~ă a [At: DEX / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + mâncat] 1 Care nu a mâncat. 2 Flămând.

NEMÂNCAT², -Ă, nemâncați, -te, adj. Flămând. – Ne- + mâncat.

nemâncat a. care încă n’a mâncat. ║ adv. pe nemâncate, fără a mânca, postind.

NEMÎNCAT adj. 1 Care nu s’a mîncat ¶ 2 Care n’a mîncat (încă); pe ~e, fără a mînca, înainte de a fi mîncat.

NEMÎNCAT², -Ă, nemîncați, -te, adj. Care nu a mîncat; flămînd; p. ext. sărac. Era slăbit, nemîncat, prăfuit. DUMITRIU, P. F. 58.

nemîncát, -ă adj. Care nu e mîncat. Care n’a mîncat, flămînd. Pe nemîncate, fără să fi mîncat.

!nemâncat adj. m., s. m., pl. nemâncați; adj. f., s. f. nemâncată, pl. nemâncate

nemâncat adj. m., pl. nemâncați; f. nemâncată, pl. nemâncate

nemâncat adj. m., pl. nemâncați; f. sg. nemâncată, pl. nemâncate

NEMÂNCAT adj. v. flămând.

NEMÎNCAT adj. flămînd, flămînzit, înfometat, nesătul, (rar) înfomat, (reg.) fometos, (prin Transilv. și Ban.) sec. (E veșnic ~.)

NEMÎNCAT s. n. Negativ al lui mîncat¹; faptul de a nu mînca (1). ◊ loc. adv. și adj. Pe nemîncate (sau nemîncat) = (care se face, are loc etc.) înainte de a fi mîncat ceva, pe stomacul gol. Bea apă multă pe oboseală și pe nemîncate. GRIGORIU-RIGO, m. P. II, 20, cf. DR. IX, 290, PARHON, B. 43. Tu, maică, m-ai blăstămat Vinerea pe nemîncat. RETEGANUL, TR. 65. (Regional) De nemîncate = dis-de-dimineață. – pl.: nemîncate. – pref. ne- + mîncat¹.