negustorește av [At: SANDU-ALDEA, A. M. 137 / V: (înv) ~uțăto~, ~uțito~ / E: negustor + -ește] 1 Ca un negustor (2) Si: (înv) neguțătorește (1). 2 În felul negustorilor (2) Si: (înv) neguțătorește (2).

NEGUSTOREȘTE adv. ⚚ Ca un negustor, în felul negustorilor.

NEGUSTOREȘTE adv. Ca un negustor, în felul negustorilor.

NEGUSTOREȘTE adv. Cum obișnuiesc negustorii. /negustor + suf. ~ește

negustoréște adv. Ca negustoriĭ.

neguțitorește av vz neguțătorește

negustorește adv.

NEGUSTOREȘTE adv. Ca un negustor (2), în felul negustorilor. Era îmbrăcat negustorește. sandu-aldea, a. m. 137. După un răstimp se întoarse avocatul și-i spuse grăbil, negustorește... rebreanu, i. 241. Îl recunoscu pe căpitan îmbrăcat negustorește. camil petrescu, o. iii, 169.. ◊ Expr. (Învechit) A merge neguțitorește = a merge cu pas așezat, nici prea repede, nici prea încet. De la Belgrad... neguțitoreaște mergînd, cale de triizăce zile. m. COSTIN, LET. I, 7/10. – Și: (învechit) neguțătorește (pontbriant, d., lm, ddrf), neguțitorește adv. – Negustor + suf. -ește.