NEGRUȚ, -Ă, negruți, -e, adj. (Pop. și fam.) Negricios. – Negru + suf. -uț.

negruț, ~ă [At: LB / Pl: ~uți, ~e / E: negru + -uț] 1-2 a (Șhp) Negrișor (1-2). 3 sf (Bot) Negrușcă (2) (Nigella arvensis).

NEGRUȚ, NEGRUȘ (CIAUȘ.) adj. dim. NEGRU¹. Cam negru; oacheș: Tu, bădiț’, așa-ai gîndit, Că eu pentru că-s negruță, Mă bucur să-ți fiu drăguță (IK.-BRS.).

NEGRUȚ, -Ă, negruți, -e, adj. Negricios. – Negru + suf. -uț.

NEGRUȚ, -Ă, negruți, -e, adj. Negricios. Dragă mi-i fata negruță. HODOȘ, P. P. 169. Că eu pentru că-s negruță Mă bucur să-ți fiu drăguță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 234. ◊ (Substantivat) Bată-te norii, negruță, De trei ani mi-ai fost drăguță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 256.

NEGRUȚ ~ă (~i, ~e) v. NEGRICIOS. /negru + suf. ~uț

negruț (pop., fam.) (desp. ne-gruț) adj. m., pl. negruți; f. negruță, pl. negruțe corectat(ă)

negruț (pop., fam.) (ne-gruț) adj. m., pl. negruți; f. negruță, pl. negruțe

negruț adj. m. (sil. -gruț), pl. negruți; f. sg. negruță, pl. negruțe

NEGRUȚ adj. negrișor, (pop.) negrior.

NEGRUȚ adj. negrișor, (pop.) negrior.

negrúț, -ă, negruți, -e, adj. 1. Soi de viță-de-vie cu boabe mărunte și negre (Crâncău, 2013). 2. Negricios. ■ (onom.) Negruț(iu), nume de familie în jud. Maram. – Din negru + suf. -uț.

negruț, -ă, negruți, -e, adj. – 1. Soi de viță-de-vie cu boabe mărunte și negre (Crâncău, 2013). 2. Negricios. ♦ (onom.) Negruț, Negruțiu, nume de familie (21 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din negru (< lat. niger, -gra, -grum) + suf. -uț (DEX, MDA).

NEGRUȚ, -Ă adj., s. f. 1. adj. Negrișor (1). cf. lb, polizu, pontbriant, d., lm, dqrf, tdrg, alexi, w. Ești negruță? – Da, șopti Edith. Puțin prea mult. t. popovici, se. 597. Că eu, pentru că-s negruță, Mă bucur să-ți fiu drăguță. jarnîk-bîrseanu, d. 234. Alei, tu, Ruscuț-albuți Cu sprîncenili negruțî. șez. v, 86. Dragă mi-i fata negruță, Cu groșița pe chicuță. hodoș, p. p. 169. Cireșe negruță. alr ii 6076/349, cf. 6082/325,349. ◊ (Substantivat) Bată-te norii, negruță, De trei ani mi-ai fost drăguță. jarnIk-bîrseanu, d. 256, cf. gorovei, c. 353, pascu, c. 183. 2. s. f. (Bot.) Negrușcă (1) (Nigella arvensis). cf. damÉ, t. 184, pascu, s. 156, panțu, pl. – pl.: negruți, -e. – Negru + suf. -uț.