17 definiții pentru neglijență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

neglijență sf [At: NEGULICI / V: (înv) ~glegenția, ~ige~, ~igenția, ~gligință / Pl: ~țe / E: fr négligeance, lat negligentia] 1 Atitudine de nepăsare în îndeplinirea unei îndatoriri Si: (înv) negrijă (1), negrijință (1), negrijuire. 2 Atitudine, faptă care denotă lipsă de grijă, de atenție, de interes față de ceva, de cineva sau de sine însuși Si: neatenție, (înv) negrijă (2), negrijință (2), (îvr) neîngrijire.

NEGLIJÉNȚĂ, neglijențe, s. f. Faptul de a fi neglijent; atitudine de nepăsare, de delăsare în îndeplinirea unei datorii; faptă, atitudine care denotă lipsă de grijă, de atenție, de interes (față de ceva, de cineva sau de sine). – Din fr. négligence.

NEGLIJÉNȚĂ, neglijențe, s. f. Faptul de a fi neglijent; atitudine de nepăsare, de delăsare în îndeplinirea unei datorii; faptă, atitudine care denotă lipsă de grijă, de atenție, de interes (față de ceva, de cineva sau de sine). – Din fr. négligence.

NEGLIJÉNȚĂ, neglijențe, s. f. Nepăsare, atitudine de delăsare, faptă care denotă lipsă de grijă; stare, situație care trădează lipsă de grijă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

neglijénță (ne-gli-) s. f., g.-d. art. neglijénței; pl. neglijénțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEGLIJÉNȚĂ s. 1. dezordine, neîngrijire, (livr.) incurie, (înv.) negrijă. (~ în ținută.) 2. delăsare, neîngrijire. (În casă era o ~ de nedescris.)

Neglijență ≠ acuratețe

NEGLIJÉNȚĂ s.f. Nepăsare, delăsare; neîngrijire. ♦ Lipsă de grijă, de preocupare; greșeală ușoară cauzată de o lipsă de atenție. ♦ (Jur.) Formă a culpei constând în atitudinea cuiva care nu prevede consecințele păgubitoare ale faptelor sale. [Cf. fr. négligence, lat. negligentia].

NEGLIJÉNȚĂ s. f. faptul de a fi neglijent; nepăsare. ◊ lipsă de grijă, de preocupare. ◊ (jur.) culpă constând în atitudinea cuiva care nu prevede consecințele păgubitoare ale faptelor sale. (< fr. négligence)

NEGLIJÉNȚĂ ~e f. 1) Lipsă de grijă; atitudine neglijentă; nepăsare; indolență. ~ în serviciu. 2) Greșeală (mică) făcută din neatenție. [G.-D. neglijenței] /<fr. négligence

neglegenția sf vz neglijență

negligență sf vz neglijență

negligenția sf vz neglijență

negligință sf vz neglijență

negligență f. 1. lipsă de îngrijire sau de aplicațiune; 2. fig. defectul stilului neîngrijit.

*negligénță s., pl. e (lat. negligentia, fr. négligence). Neîngrijire, nepăsare: a fost destituit pentru negligență în serviciŭ; negligență în îmbrăcăminte, în stil.

neglijénță s. f. (sil. -gli-), g.-d. art. neglijénței pl. neglijénțe

NEGLIJENȚĂ s. dezordine, neîngrijire, (livr.) incurie, (înv.) negrijă. (~ în ținută.)

Intrare: neglijență
neglijență substantiv feminin
  • silabație: ne-gli-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neglijență
  • neglijența
plural
  • neglijențe
  • neglijențele
genitiv-dativ singular
  • neglijențe
  • neglijenței
plural
  • neglijențe
  • neglijențelor
vocativ singular
plural

neglijență

  • 1. Faptul de a fi neglijent; atitudine de nepăsare, de delăsare în îndeplinirea unei datorii; faptă, atitudine care denotă lipsă de grijă, de atenție, de interes (față de ceva, de cineva sau de sine).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: delăsare nepăsare neîngrijire antonime: acuratețe
    • 1.1. științe juridice Formă a culpei constând în atitudinea cuiva care nu prevede consecințele păgubitoare ale faptelor sale.
      surse: DN

etimologie: