negator, ~oare smf, a [At: LOVINESCU, C. V, 45 / V: (iuz) ~riu / Pl: ~i, ~oare / E: fr négateur] (Rar) 1-2 (Persoană) care contestă pe cineva. 3-4 (Persoană) care combate pe cineva sau ceva.

NEGATOR, -OARE adj., s. m. f. (cel) care neagă, care contestă. (< fr. négateur)

negator (livr.) adj. m., s. m., pl. negatori; adj. f., s. f. sg. și pl. negatoare

negator (livr.) adj. m., s. m., pl. negatori; adj. f., s. f. sg. și pl. negatoare

NEGATOR, -OARE adj. (Rar) Care neagă, care contestă, care combate (pe cineva sau ceva). Doctrine negatorie de cele mai sacre... drepturi. lm. Pesimismul tinerilor negatori ai generațiilor noi. lovinescu, c. v, 45. Materialiști și sofiști, negatori ai credințelor religioase de veacuri înrădăcinate în conștiința oamenilor, trebuiau să opună autorității brahmanismului tăișul argumentelor. joja, s. l. 249. ◊ (Substantivat) De aici tendința, atît a apologeților cît și a negatorilor săi, de a ne înfățișa o concepție unitară, fără fisuri sau contradicții. v. rom. decembrie 1963, 102. – pl.: negatori, -oare. – Și: negatoriu, -orie adj. – Din fr. négateur.