8 definiții pentru neder nedăr


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NÉDER, nederi, s. m. (Reg.) Om nătâng; om zăpăcit, nebun. – Et. nec.

NÉDER, nederi, s. m. (Reg.) Om nătâng; om zăpăcit, nebun. – Et. nec.

neder1 i [At: PASCU, C. 108 / E: nct] (Are) Cuvânt care imită strigătul caracteristic al brotacului.

neder2 sm [At: I. CR. VI, 252 / V: ~dăr / Pl: ~i / E: nct] (Reg) 1 Bărbat tânăr care chiuie la horă. 2 Băiat între paisprezece și optsprezece ani. 3 Bărbat voinic și puternic. 4 Om nătâng. 5 Om zăpăcit, nebun. 6 Om îmbrăcat prost, cu hainele rupte sau în dezordine.

néder adj. m. Vest. Prost, zăpăcit: era cam neder, cam nea’ntr’o parte (Br.-Voĭn. VR. 1912, 1, 51). Nebun (BSG, 1922, 163).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

néder, néderi, s.m. (reg.) 1. om nătâng, om zăpăcit, nebun. 2. om îmbrăcat prost, cu hainele rupte, în dezordine. 3. bărbat tânăr, flăcău (care chiuie la horă). 4. bărbat voinic, puternic, vânjos.

Intrare: neder
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neder
  • nederul
  • nederu‑
plural
  • nederi
  • nederii
genitiv-dativ singular
  • neder
  • nederului
plural
  • nederi
  • nederilor
vocativ singular
  • nederule
  • nedere
plural
  • nederilor
nedăr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

neder nedăr

  • 1. regional Om nătâng; om zăpăcit, nebun.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: