nebuneală sf [At: COSTINESCU I Pl: ~eli, (reg) ~ele / E: nebuni + -eală] 1 (Pop) Nebunie (17). 2 (Îe) A băga în ~eli A face pe cineva să-și piardă dreapta judecată. 3 (Îae) A zăpăci pe cineva. 4 (Îae) A scoate pe cineva din minți. 5-6 Idee sau manifestare de om nebun (13). 7 Toană. 8 (Med; Mol) Turbare. 9 (Reg) Boală a albinelor nedefinită mai îndeaproape. 10 (Rar; îf nebunele) Zburdălnicii. 11 (Bot; reg) Ciumăfaie (Datura stramonium). 12 (Bot) Măselariță¹ (Hyoscyamus niger). 13 (Bot; îf nebunele) Sălbăție (Lolium temulentum).

NEBUNEALĂ, nebuneli, s. f. (Popular) Nebunie. – Pronunțat: -nea-.

nebuneală (pop.) s. f., g.-d. art. nebunelii; pl. nebuneli

nebuneală (pop.) s. f., g.-d. art. nebunelii; pl. nebuneli

nebuneală s. f., g.-d. art. nebunelii; pl. nebuneli

NEBUNEALĂ s. v. alienare, alienație, boală mintală, ciumăfaie, demență, laur, nebunie, sălbăție, sminteală, smintire, țicneală.

nebuneală s. v. ALIENARE. ALIENAȚIE. BOALĂ MINTALĂ. CIUMĂFAIE. DEMENȚĂ. LAUR. NEBUNIE. SĂLBĂȚIE. SMINTEALĂ. SMINTIRE. ȚICNEALĂ.

nebuneală, nebuneli, s.f. (pop.) 1. nebunie. 2. idee, fantezie, manifestare de om nebun; toană, trăzneală. 3. turbare. 4. boală a albinelor. 5. (la pl. nebunele) zburdălnicii, năzdrăvănii, năzbâtii. 6. ciumăfaie. 7. măselariță. 8. (la pl. nebunele) plantă erbacee cu fructe otrăvitoare; sălbație.