11 definiții pentru neatenție
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NEATÉNȚIE s. f. Lipsă de atenție; atitudine, gest, vorbă etc. care dovedește lipsa de atenție (față de cineva). [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atenție.
neatenție sf [At: F (1897), 346 / P: ne-a~ / Pl: ~ii / E: ne- + atenție] 1 Lipsă de atenție Si: (rar) neîngrijire (2). 2 Atitudine, gest etc. care trădează lipsă de atenție.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEATÉNȚIE s. f. Lipsă de atenție; atitudine, gest, vorbă etc. care vădește lipsa de atenție (față de cineva). [Pr.: ne-a-] – Ne- + atenție.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cornel
- acțiuni
neatențiune f. lipsă de atențiune.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* neatențiúne f. Lipsă de atențiune. – Rar și inatențiune. – Și -énție.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
neaténție (ne-a-, -ți-e) s. f., art. neaténția (-ți-a), g.-d. neaténții, art. neaténției
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
neaténție s. f. (sil. ne-a-, -ți-e), art. neaténția (sil. -ți-a), g.-d. art. neaténției; pl. neaténții
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
NEATÉNȚIE s. 1. (livr.) inadvertență. (Eroarea e o simplă ~.) 2. v. distracție.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
NEATENȚIE s. 1. (livr.) inadvertență. (Eroarea e o simplă ~.) 2. absență, distracție. (E de-o ~ condamnabilă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Neatenție ≠ atenție
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
NEATENȚIE. Subst. Neatenție, distragere (rar), distracție, absență (fig.), lipsă de atenție, omitere, omisiune, scăpare din (de) vedere, nebăgare de seamă, trecere cu vederea, uitare, uitucie (rar), uituceală; zăpăceală, buimăceală, năuceală, năucie (rar). Lipsă de interes, dezinteres, dezinteresare; superficialitate; neglijare, neglijență, delăsare, apatie, indiferență, indolență, pasivitate. Gură-cască, cască-gură, încurcă-lume; uituc; zăpăcit. Adj. Neatent, distrat, absent (fig.), cu gîndul aiurea, cu capul în nori, dus pe gînduri, absorbit de gînduri, pierdut, împrăștiat, adormit (fig.), uituc, uitit (reg.), uitător (rar); zăpăcit, buimac, buimatic (rar), buimăcit, năuc, măucit. Neglijent, delăsător, apatic, indiferent, pasiv; superficial. Nepoliticos. Vb. A fi neatent, a fi distrat, a fi absent (fig.), a fi cu capul în nori. A umbla neatent, a călca în străchini. A uita, a uita de la mînă pînă la gură. A pierde din vedere, a scăpa din vedere, a trece cu vederea, a nu observa, a nu băga în seamă, a nu acorda nici o atenție. A se zăpăci, a se buimăci. A se dezinteresa, a arăta lipsă de interes, a neglija. Adv. Fără atenție, fără băgare de seamă, fără interes. V. inactivitate, indolență, neseriozitate, uitare, zăpăceală.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: ne-a-ten-ți-e
substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
neatenție
- 1. Lipsă de atenție; atitudine, gest, vorbă etc. care dovedește lipsa de atenție (față de cineva).
etimologie:
- Prefix ne- + atenție.surse: DEX '09