NE- Element de compunere care indică o negație și care servește la formarea unor substantive, adjective și adverbe. – Din sl. ne-.

NE- pref. Element de derivație cu sens negativ și privativ (formînd uneori cuvinte care au o circulație mai mare decît corespondentul pozitiv). 1. (Întrebuințat pentru a forma derivate de la substantive) Neadevăr, neascultare, nedelicatețe, neîngrijire, neînțelegere, nelămurire etc. (Restrînge sfera noțiunii negate, iar derivatul capătă un înțeles concret) Necurățenie, nelegiuire. (Sensul derivatului se îndepărtează de sensul cuvîntului la care s-a adăugat prefixul) Nevoie. ◊ (Întrebuințat pentru a forma derivate de la adjective sau participii cu valoare de adjective) Nedrept, nemilos, neimpozabil, neliniștit, nerecunoscător, nesătul, nesimțit, nețărmurit. ◊ (În derivate de la verbe) Neferici, neliniști, nenoroci. ◊ (În corelație cu pozitivul formează îmbinări expresive, de la adverbe) Cînd-necînd. ◊ (Cu intercalarea lui «mai» între prefix și cuvînt) Nemaiauzit, nemaipomenit, nemaivăzut, nemaiputînd. 2. (Pus pe lîngă gerunziul unui verb, constituie procedeul curent de negare în frază a acțiunii exprimate de acesta) Acel demon plînge, rîde, neputînd s-auză plînsu-și. EMINESCU, O. I 160. ◊ (În supine constituie procedeul curent de negare a acțiunii prin exprimarea imposibilității realizării ei) O singură furtună, de neuitat... a smuls... cincizeci de mii de brazi, BOGZA, C. O. 58. Prin întunericul de nepătruns al nopții... cîteva pîlpîituri luminoase scapără. BART, S. M. 16. Din toate cusururile ce-i găsea lumea, nu mă învoiam a-i recunoaște decît unul singur – acela însă de neiertat. M. I. CARAGIALE, C. 15. ◊ (Pe lîngă cuvinte din orice categorie gramaticală, creează formații nestabile care, în corelație cu corespondentul pozitiv, alcătuiesc construcții expresive) Atîția bani pentru un ou de găină!... – De găină, de negăină, uite, l-am vîndut cu două pungi de bani. ISPIRESCU, L. 268. Greu, negreu, nu poți, dacă ai caracter. CARAGIALE, O. II 222. De ce, de nece, nu voi să merg. id. ib. I 60.

ne particulă negativă, corespunzând lui in în neologisme: inaccesibil = neapropiat, inseparabil = nedespărțit. Ea exprimă în compozițiune un sens negativ sau contrar vorbei simple. NB. Să se caute la in compusele cari lipsesc la ne, scriitorii noștri întrebuințând când o formă și când alta. [Slav. NE].

2) ne- (vsl. ne, care corespunde cu lat. ne, în nĕfastus, nefast), prefix negativ (ca in în neologizme) care se pune pe lîngă: 1. un substantiv: nedreptate, necinste, neodihnă, netraĭ, neom; 2. un adj., un participiŭ trecut, adj. verbal orĭ gerunziŭ: nedrept, nevrednic, nebun, netot, necurat, neatins, necopt, neumblat, neascultător, nepăsător, nerăbdător, neauzind, neavînd, neștiind, nevrînd; 3. pe lîngă altu, alta, altă-dată, cum, la locu luĭ ș.a. și se scrie și separat maĭ ales dacă se interpune maĭ: ca nealtu, ca nealta, ca nealtă-dată, cum, necum: un lucru ne la locu luĭ, ne la timpu luĭ, ne maĭ auzind, ne maĭ știind, ne maĭ auzit, ne maĭ pomenit; 4. după pe formând locuțiunĭ adverbiale: pe neașteptate, pe negîndite, pe nemîncate, pe nerăsuflate, pe nevăzute; 5. pe lîngă un verb: a necinsti, a neliniști, a nenoroci, a nesocoti. – Une-orĭ s’a prefăcut în nă-: nătîng, năuc, năzdrăvan.

ne- – Prefix care adaugă cuvintelor simple un sens negativ sau privativ. Sl. ne. Corespunde lui in- romanic; se atașează la aproape toate categoriile de cuvinte, inclusiv la neologisme: neatent < atent, necontrolat < controlat (în acest caz aproape totdeauna adj.). În comp. ne mai însemnă „niciodată”: ne mai auzit. Cf. Rosetti, III, 69.

NE- (< sl.) Element de derivare cu sens negativ și privativ, care sevește: a) la formarea unor derivate de la substantive (neastâmpăr, neînfricare), de la adjective (neastâmpărat, necondiționat), de la pronume (necine), de la verbe (nesocoti, nemulțumi), de la adverbe (necum). ♦ Cu intercalarea lui „mai”: nemaiîntâlnit; b) pentru a construi forma negativă a verbului la gerunziu (nesuportând zgomotul, a plecat), la supin (zmogot de nesuportat). ♦ Pe lângă cuvinte din orice categorie gramaticală formează derivate nestabile, care, în corelație cu pozitivul alcătuiesc construcții expresive: lesne, nelesne.