7 definiții pentru neîntrebuințat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEÎNTREBUINȚÁT, -Ă, neîntrebuințați, -te, adj. Care nu a fost întrebuințat, folosit; care nu este degradat, deteriorat (prin folosire îndelungată); nefolosit, neuzat. [Pr.: -bu-in-] – Pref. ne- + întrebuințat.

neîntrebuințat, ~ă a [At: DEX2 / P: ~bu~in~ / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + însemnat] 1-2 Nefolosit (1-2).

NEÎNTREBUINȚÁT, -Ă, neîntrebuințați, -te, adj. Care nu a fost întrebuințat, folosit; care nu este degradat, deteriorat (prin folosire îndelungată); nefolosit, neuzat. [Pr.: -bu-in-] – Ne- + întrebuințat.

neîntrebuințat a. care nu se mai întrebuințează, ieșit din uz: cuvinte neîntrebuințate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

neîntrebuințát adj. m., pl. neîntrebuințáți; f. sg. neîntrebuințátă, pl. neîntrebuințáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEÎNTREBUINȚÁT adj. 1. nefolosit, neuzitat, (livr.) inuzitat. (Un procedeu ~.) 2. v. nou.

NEÎNTREBUINȚAT adj. 1. nefolosit, neuzitat, (livr.) inuzitat. (Un procedeu ~.) 2. nefolosit, neutilizat, neuzat, nou. (O tigaie ~.)

Intrare: neîntrebuințat
neîntrebuințat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neîntrebuințat
  • neîntrebuințatul
  • neîntrebuințatu‑
  • neîntrebuința
  • neîntrebuințata
plural
  • neîntrebuințați
  • neîntrebuințații
  • neîntrebuințate
  • neîntrebuințatele
genitiv-dativ singular
  • neîntrebuințat
  • neîntrebuințatului
  • neîntrebuințate
  • neîntrebuințatei
plural
  • neîntrebuințați
  • neîntrebuințaților
  • neîntrebuințate
  • neîntrebuințatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

neîntrebuințat

etimologie:

  • Prefix ne- + întrebuințat.
    surse: DEX '09