NAVETIST, -Ă, navetiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care face naveta¹ (2) cu un mijloc de transport. – Navetă¹ + suf. -ist.

navetist, ~ă smf, a [At: I. BOTEZ, B. I, 194 / Pl: ~iști, ~e / E: navetă¹ + -ist] 1-2 (Persoană) care face naveta¹ (4) la serviciu.

NAVETIST, -Ă, navetiști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care face naveta¹ (2) la serviciu. – Navetă¹ + suf. -ist.

NAVETIST, -Ă adj., s.m. și f. Persoană care face naveta¹ (3). [< navetă + -ist].

NAVETIST, -Ă adj., s. m. f. (cel) care face naveta¹ (3). (< navetă + -ist)

navetist s. m. (arg.) Hoț de buzunare care operează ◊ „făcând naveta” pe autobuze ◊ „Preferă distanțele scurte, în circuit: urcarea la Televiziune, coborârea la Muzeul Satului și viceversa. Spre deosebire de omul de rând, «navetiștii» sunt atrași de mediile aglomerate.” R.l. 3 XI 94 p. 6 (din navetă + -ist; DEX, DN3 – alt sens)

NAVETIST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. fam. Persoană care călătorește regulat pe același traseu în ambele sensuri; persoană care face naveta. /navetă + suf. ~ist

navetist adj. m., s. m., pl. navetiști; adj. f., s. f. navetistă, pl. navetiste

navetist adj. m., s. m., pl. navetiști; adj. f., s. f. navetistă, pl. navetiste

navetist adj. m., s. m., pl. navetiști; f. sg. navetistă, pl. navetiste

navetist, -ă, navetiști, -iste s. m., s. f. hoț.

navetist politic expr. (pub., peior.) politician oportunist, care trece dintr-un partid în altul în funcție de conjunctură și interesele sale de moment.