6 definiții pentru nasol (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NASÓL, -OÁLĂ, nasoli, -oale, adj., s. m. și f. (Fam.) 1. Adj., s. m. și f. (Om) urât sau ridicol. 2. Adj. (Despre obiecte) De proastă calitate; urât, uzat; caraghios. – Din țig. nasvalo „bolnav”, nasul „rău, meschin”.

nasol, ~oa [At: BUL. FIL. IV, 123 / Pl: ~i, ~oale / V: ~sul, năsoa af / E: rrm nasvalo „bolnav”, nasul, „rău, meschin”] (Arg) 1-2 smf, a (Om) urât. 3-4 smf, a (Om) ridicol. 5-6 a, av (D. oameni) (Care este) prost. 7-8 a, av (D. oameni) (Care este) ignorant. 9-10 a, av (Care este) rău. 11 a (Pcf; d. oameni) Cu nasul1 (1) mare. 12 a (D. lucruri, obiecte) De proastă calitate. 13 a (D. lucruri, obiecte) Urât. 14 a (D. lucruri) Uzat. 15 a (D. lucruri, obiecte) Caraghios. 16 sf Țigară.

NASÓL, -OÁLĂ, nasoli, -oale, adj., s. m. și f. (Arg.) 1. Adj., s. m. și f. (Om) urât sau ridicol. 2. Adj. (Despre obiecte) De proastă calitate; urât, uzat; caraghios. – Din țig. nasvalo „bolnav”, nasul „rău, meschin”.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nasól adj. m., s. m., pl. nasóli; f. sg. nasoálă, pl. nasoále


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bungheală la nasolu’ expr. (deț.) atenție, suntem urmăriți!

bungheală la nasolu’ că ne bunghește de la pandaimos expr. (intl.) atenție, că ăsta ne cunoaște din închisoare!

Intrare: nasol (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nasol
  • nasolul
  • nasolu‑
plural
  • nasoli
  • nasolii
genitiv-dativ singular
  • nasol
  • nasolului
plural
  • nasoli
  • nasolilor
vocativ singular
  • nasolule
plural
  • nasolilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nasol, -oală (persoană) nasoală

  • 1. Om urât sau ridicol.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: