narcis¹ sms [At: NEGULICI / E: Narcis] 1 Om îndrăgostit de propriul său aspect fizic. 2 Tânăr deosebit de frumos.

NARCIS s.m. (Liv.) 1. Tînăr frumos, îndrăgostit de el însuși. 2. Tînăr cu o remarcabilă frumusețe fizică. 3. V. narcisă. [< fr. narcisse < Narcis – tînăr legendar, frumos].

NARCIS s. m. tânăr de o rară frumusețe (îndrăgostit de el însuși). (< fr. narcisse)

NARCIS m. 1) Om îndrăgostit de propriul aspect fizic. 2) Tânăr deosebit de frumos. /<fr. narcisse

* narcís m. (vgr. nárkissos, d. nárke, oropcală și un fel de centauree; lat. narcissus. V. narcotic). Bot. Coprină, zarnacadea, fulie, o plantă erbacee amarilidee bulboasă, cu florĭ frumoase (narcissus [bíflorus, incomparabilis, poeticus, radiiflorus, psudonarcissus și tazetta]). Fig. Tînăr înamorat de propria luĭ frumuseță. Tînăr frumos.

narcis, pl. narciși

narcis.

Narcis, (în mitologia greacă) tânăr frumos, iubit de mai multe fete și de nimfe, pe care însă, înfumurat, le disprețuia. Zeița Nemesis l-a pedepsit să-și vadă chipul într-o fântână și să se îndrăgostească de sine însuși. De durere că n-a putut să ajungă la tânărul zărit în apă, a murit, iar pe locul morții lui au răsărit florile numite narcise.

NARCIS (în mitologia greacă), tânăr de o rară frumusețe, fiul zeului fluviu Cefiso și al nimfei Liriope. Refuzând iubirea multor fete și nimfe, printre care Echo, a fost pedepsit de Nemesis, care l-a îndemnat să se privească în fântână. Îndrăgostindu-se de propria imagine, oglindită în apă, a murit tânjind după chipul său de neatins. Un pseudonim alegoric, de origine literară, afirmă că pe locul morții sale au răsărit florile care-i poartă numele.