nalbă sf [At: CALENDARIU (1814), 184/23 / V: (reg) ~lmă / Pl: ~e, (reg) nălbi / E: ml malva] (Bot) 1 (Șîs ~ mică) Plantă erbacee din familia malvaceelor, acoperită cu peri aspri, cu frunze alterne dințate, cu flori mari, roșii, purpurii sau, rar, albe, folosită în medicină mai ales la prepararea emolientelor Si: (reg) colăceii-babei, mălăuț (Malva silveritatis). 2 (Șîs ~ creață) Plantă erbacee din familia malvaceelor, cu tulpina mare, puternică, cu frunze mari, rotunde, cu flori mici alburii sau roșietice (Malva crispa). 3 (Șîc ~-mare, ~-albă) Plantă erbacee din familia malvaceelor acoperită cu peri moi, frunze ovale, catifelate, cu flori albe sau trandafirii (Althaea officinalis). 4 (Șîc ~-de-grădină, ~-mare-de-grădină, ~-de-ai-mare, ~-roșie) Plantă erbacee din familia malvaceelor acoperită cu peri aspri, cu frunze mari, cu flori mari, roșii, galbene, albe sau violete Si: (reg) rujalină (Althaea rosea). 5 (Reg; șîc ~-mică, ~-măruntă) Cașul-popii (Malva rotundifolia). 6 (Reg) Salvie albă (Lavatera thuringiaca). 7 (Îc) ~-rumenă (sau ~-mare) Plantă erbacee acoperită cu peri aspri, cu frunze ușor lobate, cu flori mari trandafirii sau violacee (Althaea pallida). 8 (Reg) Podbal (Tussilago farfara). 9 (Reg; îc) ~-galbenă Calcea-valului (Caltha palustris). 10 (Reg; îc) ~-albastră Cicoare (Cichorium intybus). corectat(ă)

NALBĂ, nalbe, s. f. Nume dat la mai multe plante: a) plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri aspri și cu flori mari, roșii, purpurii sau albe; frunzele, florile, uneori și rădăcinile sînt folosite în medicină (Malva silvestris); b) (și în forma nalbă-de-grădină) plantă erbacee înaltă, cu flori roșii, galbene, violete sau pestrițe, cultivată în grădini, cu întrebuințări în medicină (Althea rosea); c) (și în forma nalbă-mare) plantă erbacee cu rădăcina cărnoasă, care crește în locuri umede și ale cărei frunze, flori și mai ales rădăcini se întrebuințează în medicină ca emolient (Althea officinalis). Își făcu un ceai de nalbă și rămase frumușel acasă. ANGHEL-IOSIF, C. L. 80. Ea are față albă, Ca tăiată-n flori de nalbă. COȘBUC, P. II 209. Ești ca floarea cea de nalbă. ALECSANDRI, P. P. 340.

NALBĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpina erectă ramificată, cu frunze palmat lobate și cu flori roșii, cu dungi negre. * ~- mare nalbă cu tulpina foarte înaltă, cu frunze păroase pe ambele părți și cu flori albe-roz. ~-de-grădină plantă erbacee cu tulpina erectă și înaltă, cu frunze zbârcite, dințate și cu flori purpurii; rujalină. [G.-D. nalbei] /<lat. malva

nalbă f. gen de plante coprinzând mai bine de 100 specii; nalba mare, crește prin locuri umede, pe malurile râurilor: foile ei sunt întrebuințate în medicină ca emolient (Althaea). [Lat. MALVA].

nálbă f., pl. e (lat. malva și malba, nalbă; it. pv. cat. sp. pg. malva, fr. mauve; milanez, ven. nalba). O plantă erbacee dicotiledonată dialipetală, cu perĭ asprĭ, cu florĭ de diferite culorĭ (dar maĭ ales violet deschis), cu fructu compus din maĭ multe semințe așezate ca o turtă (malva silvestris [nalbă sălbatică], malva rotundifolia [cașu popiĭ], althaea rósea [nalbă de grădină; în Ban. rujalină], althaea officinalis [nalbă mare]): nalba are propietățĭ emoliente și se întrebuințează în medicină.

nalmă sf vz nalbă

nalbă s. f., g.-d. art. nalbei; pl. nalbe

nalbă s. f., g.-d. art. nalbei; pl. nalbe

nalbă s. f., g.-d. art. nalbei; pl. nalbe

NALBĂ s. v. cașul-popii, salvie-albă.

NALBĂ s. (BOT.) 1. (Althaea rosea) (reg.) rujă, rujulină. 2. (Malva silvestris) (reg.) mălăuț, colăceii-babei (pl.).

NALBĂ s. (BOT.) 1. (Althaea rosea) (reg.) rujă, rujulină. 2. (Malva silvestris) (reg.) mălăuț, colăceii-babei (pl.)

nalbă s. v. CAȘUL-POPII. ȘALVIE-ALBĂ.

nalbă (nalbe), s. f. – Plantă din familia malvaceelor (Malva silvestris). – Mr. nalbă. Lat. malva (Densusianu, Hlr., 103; Pușcariu 1150; Candrea-Dens., 1199; Candrea, Revista critică, VII, 85; REW 5274), cf. it., prov., cat., sp., port. malva, sard. narba. – Der. nălbar, s. m. (fluture, Pieris crataegi), pe care Tiktin îl dă ca der. din alb.

NÁLBĂ (lat. malva) s. f. Denumire dată unor specii de plante erbacee din familia malvaceelor, anuale, bienale sau vivace, care se înmulțesc prin semințe sau butași. Genul Malva, originar din Asia și Africa, are c. 32 de specii; cultivat ca plantă decorativă în parcuri și grădini; unele specii, cu calități nutritive superioare, sunt folosite la hrănirea vacilor, deoarece stimulează secreția de lapte. Frunzele și rădăcinile unor specii au utilizări în medicina tradițională, ca emolient și expectorant. ◊ N. de grădină = plantă de cultură, originară din Asia Mică, adusă în Europa de cruciați; are flori albe, roșii, roz, galbene simple, învoalte (Althaea).

ALTHAEA L. NALBĂ DE GRĂDINĂ, fam. Malvaceae. Gen originar din Asia tropicală, cca 26 specii, erbacee, păroase, anuale, bienale sau vivace. Flori (caliciul dublu, cu sepale concrescute, unul intern, 6-12-fidat sau -foliat și altul extern, 6-9-laciniat, numeroase stigmate) albe, roșii, roz, galbene, violete, panașate, simple, semi- învoalte și învoalte, dispuse terminal pe tulpină, în axa frunzelor, formînd spice lungi pînă la 1 m. Frunze lobate sau crestate.

MALVA L., NALBĂ, fam. Malvaceae. Gen originar din Asia și Africa, cca 32 specii, erbacee sau semitufe, anuale, bienale sau vivace. Flori (caliciu dublu, cel extern compus din 3 foliole libere și unite la bază cu caliciul intern) sesile sau pedunculate, în axa frunzei, divers colorate, solitare, în buchet sau ciorchine. Frunze lobate sau adînc-crestate. Fructe, achene zbîrcite.