5 definiții pentru năucit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂUCÍT, -Ă, năuciți, -te, adj. Amețit, buimăcit; dezorientat, zăpăcit, uluit, perplex; năuc (1). [Pr.: nă-u-] – V. năuci.

NĂUCÍT, -Ă, năuciți, -te, adj. Amețit, buimăcit; dezorientat, zăpăcit, uluit, perplex; năuc (1). [Pr.: nă-u-] – V. năuci.

năucit, ~ă a [At: LM / P: nă-u~ / Pl: ~iți, ~e / E: năuci] 1 Amețit. 2 Dezorientat. 3 Uluit. 4 (D. fizionomia, privirea etc. oamenilor sau d. acțiunile lor) Care exprimă amețeală, buimăceală.

NĂUCÍT, -Ă, năuciți, -te, adj. (Despre oameni) Zăpăcit, amețit, uluit; năuc. Femeia ieși năucită afară și cîteva zile n-a mai dat pe la bancă. AGÎRBICEANU, S. P. 32. În ograda cea mare a conacului, oamenii alergau de ici-colo năuciți. REBREANU, R. II 200. Țăranul iese năucit și se duce la primărie să se jeluiască. CARAGIALE, O. II 43.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂUCÍT adj. 1. v. zăpăcit. 2. v. uimit. 3. v. buimac.

NĂUCIT adj. 1. aiurit, buimac, buimăcit, derutat, descumpănit, dezorientat, năuc, zăpăcit, (Olt.) zăbăuc, (Mold.) zălud, (fig.) împrăștiat. (Ce om ~!) 2. năuc, perplex, stupefiat, uinit, uluit. (A rămas ~ la vestea primită.) 3. amețit, buimac, buimăcit, năuc, tîmpit, zăpăcit, (pop.) bîiguit, capiu, uluit, (reg.) buimatic, hăbăuc, (Mold., Bucov. și Transilv.) tehui. (S-a sculat complet ~.)

Intrare: năucit
năucit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năucit
  • năucitul
  • năucitu‑
  • năuci
  • năucita
plural
  • năuciți
  • năuciții
  • năucite
  • năucitele
genitiv-dativ singular
  • năucit
  • năucitului
  • năucite
  • năucitei
plural
  • năuciți
  • năuciților
  • năucite
  • năucitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

năucit

etimologie:

  • vezi năuci
    surse: DEX '98 DEX '09