3 definiții pentru nătăraucă (s.f.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

nătăraucă af [At: DONICI, F. II, 13/10 / Pl: ? / E: nătărău + -aucă] (Rar) Femeie proastă.

NĂTĂRẮU, -ÁUCĂ, nătărăi, -auce, adj. (Adesea substantivat) Prost, mărginit la minte, neghiob, netot, nătîng (1). Am văzut și buni și răi, Și cu duh și nătărăi. ALECSANDRI, T. I 95. Nu știe nătărăul că un purice viu face mai mult decît Napoleon mort! NEGRUZZI, S. I 212. Și cu toată-a ei silință bețișori de fîn trăgea Sau vro muscă nătăraucă prinzînd iute împungea. DONICI, la CADE. Copiii ce beu adeseori vin pierd încet-încet simțirea și se fac nătărăi. DRĂGHICI, R. 29.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nătăráucă (rar) (-rau-) s. f., g.-d. art. nătăráucei; pl. nătăráuce

Intrare: nătăraucă (s.f.)
nătăraucă1 (s.f.) substantiv feminin admite vocativul
  • silabație: -rau-că info
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nătăraucă
  • nătărauca
plural
  • nătărauce
  • nătăraucele
genitiv-dativ singular
  • nătărauce
  • nătăraucei
plural
  • nătărauce
  • nătăraucelor
vocativ singular
  • nătăraucă
  • nătărauco
plural
  • nătăraucelor

nătărău, -aucă nătăraucă

  • 1. (Om) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată.
    exemple
    • Am văzut și buni și răi, Și cu duh și nătărăi. ALECSANDRI, T. I 95.
      surse: DLRLC
    • Nu știe nătărăul că un purice viu face mai mult decît Napoleon mort! NEGRUZZI, S. I 212.
      surse: DLRLC
    • Și cu toată-a ei silință bețișori de fîn trăgea Sau vro muscă nătăraucă prinzînd iute împungea. DONICI, la CADE.
      surse: DLRLC
    • Copiii ce beu adeseori vin pierd încet-încet simțirea și se fac nătărăi. DRĂGHICI, R. 29.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Netare (învechit „(om) slab, neputincios” din ne- + tare) + sufix -ău.
    surse: DEX '09 DEX '98