8 definiții pentru năsărâmbă năstărâmbă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂSĂRẤMBĂ, năsărâmbe, s. f. (Reg.) Greșeală făcută fără intenție; boroboață, poznă.

năsărâmbă f. faptă prostească. [Origină necunoscută].

NĂSĂRÎ́MBĂ, năsărîmbe, s. f. (Regional) Greșeală făcută fără intenție; boroboață, poznă; prostie, neghiobie. Orice năsărîmbe i-am învățat eu, ei toate le-au primit degrabă. MARIAN, la CADE. – Variantă: năstărî́mbă (TEODORESCU, P. P. 258) s. f.

NĂSTĂRÎ́MBĂ s. f. v. năsărîmbă.

năsărî́mbă f., pl. e (d. vsl. ne-sramĭnŭ, nerușinat?). Fam. Rar. Poznă, comedie, boață (maĭ ales proastă).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂSĂRÂMBĂ s. v. boroboață, farsă, festă, ghidușie, glumă, ispravă, năzbâtie, năzdrăvănie, păcăleală, păcălitură, pocinog, poznă, șotie, ștrengărie, trăsnaie.

năsărîmbă s. v. BOROBOAȚĂ. FARSĂ. FESTĂ. GHIDUȘIE. GLUMĂ. ISPRAVĂ. NĂZBÎTIE. NĂZDRĂVĂNIE. PĂCĂLEALĂ. PĂCĂLITURĂ. POCINOG. POZNĂ. ȘOTIE. ȘTRENGĂRIE. TRĂSNAIE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

NĂSĂRẤMBĂ, năsărấmbe, s. f. (Trans., Olt.) Prostie, nerozie, stupiditate. (din zgâmboi1)

Intrare: năsărâmbă
năsărâmbă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năsărâmbă
  • năsărâmba
plural
  • năsărâmbe
  • năsărâmbele
genitiv-dativ singular
  • năsărâmbe
  • năsărâmbei
plural
  • năsărâmbe
  • năsărâmbelor
vocativ singular
plural
năstărâmbă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năstărâmbă
  • năstărâmba
plural
  • năstărâmbe
  • năstărâmbele
genitiv-dativ singular
  • năstărâmbe
  • năstărâmbei
plural
  • năstărâmbe
  • năstărâmbelor
vocativ singular
plural

năsărâmbă năstărâmbă

etimologie: