8 definiții pentru năfrămuță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

năfrămuță sf [At: MARIAN, NU. 642 / V: maramuță, mărămuță / Pl: ~țe / E: năframă + -uță] 1-6 (Reg; șhp) Năfrămioară (1-6). 7 (Reg) Batistă. 8 (Reg; îs) ~ de grumazi Cravată.

NĂFRĂMÚȚĂ, năfrămuțe, s. f. (Rar) Năfrămioară. – Năframă + suf. -uță.

NĂFRĂMÚȚĂ, năfrămuțe, s. f. Năfrămioară. – Năframă + suf. -uță.

NĂFRĂMÚȚĂ, năfrămuțe, s. f. Diminutiv al lui năframă; batistă. Să îmi dai tu năfrămuța ta, albă și curată, și-mi va fi de mare ajutor. AGÎRBICEANU, S. P. 21. A dat lui Prier-Negru atunci o năfrămuță. COȘBUC, P. II 175.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

năfrămúță (rar) (nă-fră-) s. f., g.-d. art. năfrămúței; pl. năfrămúțe

năfrămúță s. f. (sil. -fră-), g.-d. art. năfrămúței; pl. năfrămúțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂFRĂMÚȚĂ s. (reg.) năfrămea, năfrămioară, năfrămiță, năfrămucă. (Purta pe cap o ~.)

NĂFRĂMUȚĂ s. (reg.) năfrămea, năfrămioară, năfrămiță, năfrămucă. (Purta pe cap o ~.)

Intrare: năfrămuță
năfrămuță substantiv feminin
  • silabație: nă-fră-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năfrămuță
  • năfrămuța
plural
  • năfrămuțe
  • năfrămuțele
genitiv-dativ singular
  • năfrămuțe
  • năfrămuței
plural
  • năfrămuțe
  • năfrămuțelor
vocativ singular
plural

năfrămuță

etimologie:

  • Năframă + sufix -uță.
    surse: DEX '98 DEX '09