9 definiții pentru năfrămiță mărămiță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

năfrămiță sf [At: MARIAN, Î. 579 / V: mărămiță / Pl: ~țe / E: năframă + -iță] 1-6 (Reg; șhp) Năfrămioară (1-6).

NĂFRĂMÍȚĂ, năfrămițe, s. f. (Rar) Năfrămioară. – Năframă + suf. -iță.

NĂFRĂMÍȚĂ, năfrămițe, s. f. Năfrămioară. – Năframă + suf. -iță.

NĂFRĂMÍȚĂ, năfrămițe, s. f. Năfrămuță. Năfrămiță de nînaș Ți-om pune-o la prăpuraș. MARIAN, Î. 579.

mărămiță sf vz năfrămiță


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

năfrămíță (rar) (nă-fră-) s. f., g.-d. art. năfrămíței; pl. năfrămíțe

năfrămíță s. f. (sil. -fră-), g.-d. art. năfrămíței; pl. năfrămíțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂFRĂMÍȚĂ s. v. năfrămuță.

năfrămiță s. v. NĂFRĂMUȚĂ.

Intrare: năfrămiță
năfrămiță substantiv feminin
  • silabație: nă-fră-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năfrămiță
  • năfrămița
plural
  • năfrămițe
  • năfrămițele
genitiv-dativ singular
  • năfrămițe
  • năfrămiței
plural
  • năfrămițe
  • năfrămițelor
vocativ singular
plural
mărămiță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

năfrămiță mărămiță

etimologie:

  • Năframă + sufix -iță.
    surse: DEX '98 DEX '09