MĂTUȘICĂ, mătușele, s. f. Diminutiv al lui mătușă; tușică. [Pl. și: mătușici] – Mătușă + suf. -ică.

mătușică sf [At: PR. DRAM. 245 / V: (pop) tușică / Pl: ~șele / E: mătușă + -ică] 14 (Șhp) Mătușă (1-7) (tânără și drăguță). 15 (Pop; euf) Malarie.

MĂTUȘICĂ, mătușele, s. f. Diminutiv al lui mătușă; tușică. – Mătușă + suf. -ică.

MĂTUȘICĂ s. f. Diminutiv al lui mătușă. Mătușica-i prea bătrînă și Gidiță prea tînăr.. Nu mă pot înțălege cu ei. ALECSANDRI, T. I 183.

tușică sf vz mătușică

!mătușică (fam.) s. f., g.-d. art. mătușicăi/mătușichii/mătușicii; pl. mătușele

!mătușică s. f., g.-d. art. mătușicăi/mătușichii/mătușicii; pl. mătușele/mătușici, art. mătușelele/mătușicile

mătușică s.f., g.-d. art. mătușicăi / mătușicii / mătușichii

MĂTUȘICĂ s. (pop. și fam.) tușică, (pop.) țățică. (Draga mea ~.)

MĂTUȘICĂ s. (pop. și fam.) tușică, (pop.) țățică. (Draga mea ~.)

MĂTUȘÍCĂ s. f. Diminutiv (hipocoristic) al lui m ă t u ș ă. 1. Cf. m ă t u ș ă (1). Mătușica a avut un gînd dumnezeiesc, de a luat pe tînârul ăla strein de dascăl. PR. DRAM. 245, cf. POLIZU, PONTBRIANT, D. De m-a zări mătușica, va socoti că-s Ioana țiganca. ALECSANDRI, T. I, 52 cf. 128, LM, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. Mătuși, mătușelelor, unchieși, unchieșeilor. . . nu vă mirați. ȘEZ. IV, 191.2. Cf. m ă t u ș ă (2). Mătușică ! Împăratul iți trimete pînza și ața aceasta ca pînă mîne demineață să coși din ea o cămeașă și o păreche de izmene. SBIERA, P. 99. Mătușică chercheriță, Cu dinții de veveriță, Cu mijlocul încîrligat, Cu coada de lemn uscat (Secera). PĂSCULESCU, L. P. 99. 3. Termen eufemistic pentru malarie. Cf. CANDREA, F. 144. – Pl.: mătușele. – Și: (popular) tușícă s. f. POLIZU. – Mătușă + suf. -ică.