măstrăhat s [At: I. CR. III, 346 / V: mastrah~, mastahat / E: ns cf măslăhat] (Reg) 1 Amestec de frunze de porumb, pene, strujeni și paie zdrobite. 2 Sfărâmătură, pleavă provenind din partea lemnoasă a plantelor. 3 Resturi de la prepararea magiunului, a bulionului etc. 4 Zaț de cafea.

mastahat s vz măstrăhat

mastrahat s vz mastrăhat

mastahát n., pl. urĭ (cp. cu turc. ar. maslahat, afacere). Est. Zlamac, gunoĭ de paĭe, de cocenĭ, de frunze ș. a. (rev. I. Crg. 3, 346). Boștină rămasă de la magĭun, de la dumade ferte ș. a. Drojdie (de cafea ș. a.). – Și mastrahat.

mastahat, mastahaturi, s.n. (pop.) 1. gunoi de paie, de coceni, de frunze. 2. boștină de la magiun. 3. drojdie (de cafea).

MĂSTRĂHÁT subst. (Regional) 1. „Amestec de frunze de păpușoi, pene, strujeni și paie zdrobite”. Cf. i. CR. III, 346. SCRIBAN D. ♦ Sfărîmătură, pleavă provenind din partea lemnoasă a plantelor. După ce se boiesc, se scot firele [de steghie], se usucă și se scutură mastrahatul dintre ele. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 51. Te legi la cap cu măstrăhat de mutătoare pisată. PAMFILE, B. 34. 2. Resturi de la prepararea magiunului, a bulionului etc. ; drojdie (de cafea). Măstrăhatul. . . se scoate, se scurge zeama și se pune pe foc, adăogînd în ea și puțină piatră acră. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 101, cf. SCRIBAN, D. – Și: mastrahát, mastahát (SCRIBAN, D.) subst. @- Etimologia necunoscută. Cf. m ă s l ă h a t.

MASTAHÁT subst. v. măstrăhat.

MASTRAHÁT subst. v. măstrăhat.