MĂSTRĂHÁT subst. (Regional) 1. „Amestec de frunze de păpușoi, pene, strujeni și paie zdrobite”. Cf. i. CR. III, 346. SCRIBAN D. ♦ Sfărîmătură, pleavă provenind din partea lemnoasă a plantelor. După ce se boiesc, se scot firele [de steghie], se usucă și se scutură mastrahatul dintre ele. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 51. Te legi la cap cu măstrăhat de mutătoare pisată. PAMFILE, B. 34. 2. Resturi de la prepararea magiunului, a bulionului etc. ; drojdie (de cafea). Măstrăhatul. . . se scoate, se scurge zeama și se pune pe foc, adăogînd în ea și puțină piatră acră. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 101, cf. SCRIBAN, D. – Și: mastrahát, mastahát (SCRIBAN, D.) subst. @- Etimologia necunoscută. Cf. m ă s l ă h a t.