9 definiții pentru mărșăluire
Explicative DEX
MĂRȘĂLUIRE, mărșăluiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a mărșălui. – V. mărșălui.
mărșăluire sf [At: DLR / Pl: ~ri / E: mărșălui] Mers în marș (1) al militarilor Si: (rar) mărșuire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂRȘĂLUIRE, mărșăluiri, s. f. Acțiunea de a mărșălui. – V. mărșălui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
Ortografice DOOM
mărșăluire s. f., g.-d. art. mărșăluirii; pl. mărșăluiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mărșăluire s. f., g.-d. art. mărșăluirii; pl. mărșăluiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mărșăluire s. f., g.-d. art. mărșăluirii; pl. mărșăluiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
MĂRȘĂLUIRE s. (MIL.) mărșuire. (~ trupelor.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MĂRȘĂLUIRE s. (MIL.) mărșuire. (~ trupelor.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Tezaur
MĂRȘĂLUIRE s. f. Acțiunea de a m ă r ș ă l u i; mărșuire. - Pl.: mărșăluiri. - V. mărșălui.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: mărșăluire
mărșăluire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
mărșăluire, mărșăluirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a mărșălui. DEX '09 DEX '98sinonime: mărșuire
etimologie:
- mărșălui DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.