5 definiții pentru mărtăcel
Explicative DEX
mărtăcel sm [At: TEODORESCU, P. P. 331 / Pl: ~ei / E: mărtac + -el] 1-2 (Șhp) Martac (mic).
MĂRTĂCEL, mărtăcei, s. m. Diminutiv al lui martac. Bordeiaș, bordei, bordei, Cu mărtăceii de tei. TEODORESCU, P. P. 331.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂRTĂCEL, mărtăcei, s. m. Diminutiv al lui martac.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
mărtăcél m., pl. eĭ. Martac mic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Tezaur
MĂRTĂCÉL s. m. Diminutiv hipocoristic al lui m a r t a c (1 f). Bordeiaș, bordei, bordei Cu mărtăcei de tei. TEODORESCU, P. P. 331, cf. MAT. FOLK. 1 210. - Pl.: mărtăcei. – Mărtac + suf. -el.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: mărtăcel
mărtăcel substantiv masculin
substantiv masculin (M12) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
mărtăcel, mărtăceisubstantiv masculin
- 1. Diminutiv al lui martac. DLRLC
- Bordeiaș, bordei, bordei, Cu mărtăceii de tei. TEODORESCU, P. P. 331. DLRLC
-