Definiția cu ID-ul 1255290:
Tezaur
MĂRTĂCÉL s. m. Diminutiv hipocoristic al lui m a r t a c (1 f). Bordeiaș, bordei, bordei Cu mărtăcei de tei. TEODORESCU, P. P. 331, cf. MAT. FOLK. 1 210. - Pl.: mărtăcei. – Mărtac + suf. -el.
MĂRTĂCÉL s. m. Diminutiv hipocoristic al lui m a r t a c (1 f). Bordeiaș, bordei, bordei Cu mărtăcei de tei. TEODORESCU, P. P. 331, cf. MAT. FOLK. 1 210. - Pl.: mărtăcei. – Mărtac + suf. -el.