3 definiții pentru mărgărire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
mărgări vi [At: TEODORESCU, P. P. 80 / Pzi: ~resc / E: drr mărgărit] (Pop; d. copaci, de obicei în colinde) A se împodobi cu flori ca de mărgăritar (8).
MĂRGĂRI, mărgăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.; în urări) A prospera, a înflori. – Din mărgărit1 (derivat regresiv).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mărgări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărgăresc, imperf. 3 sg. mărgărea; conj. prez. 3 sg. și pl. mărgărească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: mărgărire
mărgărire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
mărgări, mărgărescverb
-
- Vrei să te sorcovăiesc? Să înflorești, să mărgărești! DELAVRANCEA, S. 187. DLRLC
- Să-nfloriți, Să mărgăriți, Ca un măr, Ca un păr. TEODORESCU, P. P. 159. DLRLC
-
etimologie:
- mărgărit DEX '09 DEX '98