MĂGĂRUȘ, măgăruși, s. m. Diminutiv al lui măgar (1). – Măgar + suf. -uș.

măgăruș sm [At: POLIZU / Pl: ~i / E: măgar + -uș] 1-6 (Șhp) Măgar (1-2, 9) (mic) Si: (reg) măgăraș (1-6), măgărel (1-6), măgăruț (1-6). 7 Pui de măgar. 8 (Reg) Capră de tăiat lemne. 9 (Art.) Joc țărănesc cu lăutari. 10 (Art.) Melodie după care se execută măgărușul (9).

MĂGĂRUȘ, măgăruși, s. m. Diminutiv al lui măgar. – Măgar + suf. -uș.

MĂGĂRUȘ, măgăruși, s. m. Diminutiv al lui măgar. Îmi rămase deodată stăruitoare, înaintea ochilor, figura cuminte și deșteaptă a măgărușului meu Vasilache. SADOVEANU, O. VI 65. Merg pe cale tot cîntînd, Din cavale șuierînd, Ciobănașii tot jucînd, Măgărușii tot zbierînd. TEODORESCU, P. P. 679.

măgărúș m. Măgar mic.

măgăruș s. m., pl. măgăruși

măgăruș s. m., pl. măgăruși

măgăruș s. m., pl. măgăruși

MĂGĂRUȘ s. (ZOOL.) (reg.) măgăraș, măgărel, măgăruț, (înv.) asinaș, asinel.

MĂGĂRUȘ s. (ZOOL.) (reg.) măgăraș, măgărel, măgăruț, (înv.) asinaș, asinel.

MĂGĂRUȘ s. m. I. Diminutiv (hipocoristic) al lui m ă g a r (I 1); pui de măgar ; (regional) măgăraș (1), măgărel, măgăruț. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. Îmi rămase deodată stăruitoare, înaintea ochilor, figura cuminte și deșteaptă a măgărușului meu Vasilache. SADOVEANU, O. IV, 65, cf. X, 411, IORDAN, STIL. 189. Între timp venise și Ciurea, îmboldindu-și măgărușul zgribulit de ploaie. V. ROM. iulie 1 954, 153. Măgăruși amârîli se adăpostesc aplecîndu-și spinarea spre gardurile scunde de piatră. ib. aprilie 1 956, 165. Merg pe cale. . . Ciobănașii Tot jucînd, Măgărușii Tot zbierînd. TEODORESCU, P. P. 679, cf. ALR II 5 533/2, 27, 352, 414, 514, 537, 848, 876, ALRM SN I h 190. Vine lelea de la Huși Călare pe un măgăruș (Căruța), ȘEZ. VII, 79. II. (Regional) 1. Capră de tăiat lemne. Cf. m ă g a r (III 4) (Orlea-Corabia). ALR I 952/885. 2. Numele unui joc țărănesc cu lăutari. SEVASTOS, N. 282, cf. PAMFILE, J. III, 90. - Pl.: măgăruși. – Măgar + suf. -uș.